Întrebări drept penal, partea generală I, 29

1. Când actele de violenţă exercitate asupra unei persoane au semnificaţia unei
constrângeri fizice şi când au semnificaţia unei constrângeri morale?

Răspuns:

Constrângerea fizică reprezintă presiunea de natură fizică pe care o forţă exterioară, irezistibilă, o exercită asupra unui individ, înlăturându-i posibilitatea de control asupra acţiunilor sale şi determinând astfel comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.

Spre deosebire de constrângerea fizică, în situaţia constrângerii morale nu este afectată libertatea de acţiune a celui constrâns, ci libertatea sa de voinţă.

Pentru a exonera de răspundere, constrângerea fizică trebuie în primul rând să fie irezistibilă, cu alte cuvinte să nu poată să i se opună. Pentru a fi în prezenţa constrângerii morale, este necesar ca pericolul cu care este ameninţată persoana să fie grav, iminent, inevitabil şî injust. Răul poate privi atât persoana celui direct ameninţat cât şi o altă persoană.

2. Ce origine poate avea constrângerea fizică?

Răspuns:

Constrângerea fizică poate avea diverse surse:
a) acţiunea unei persoane;
b) actul unui animal;
c) un fenoment natural;
d) o energie mecanică.

3. Ce poate determina apariţia cazului fortuit?

Răspuns:

Pentru a fi în prezenţa cazului fortuit este necesară o împrejurare exterioară care se suprapune peste acţiunea desfăşurată de către autor, ducând la producerea altui rezultat, care nu putea fi prevăzut.

4. Ce implicaţii are cazul fortuit asupra raportului de cauzalitate?

Răspuns:

Cazul fortuit înlătură atât existenţa culpei ca element constitutiv al infracţiunii, cât şi existenţa vinovăţiei ca trăsătură generală a acesteia.