Întrebări drept penal, partea generală I, 19
1. Prin ce se deosebeşte obiectul juridic de obiectul material?
Răspuns:
Prin obiectul juridic al infracţiunii vom înţelege valoarea socială protejată de norma juridică penală şi căreia i se aduce atingere prin comiterea infracţiunii.
Obiectul material reprezintă lucrul sau fiinţa împotriva căruia se îndreaptă nemijlocit acţiunea sau inacţiunea ce aduce atingere obiectului juridic şi care este vătămat în integritatea sa ori periclitat ca urmare a acestei acţiuni.
Un lucru devine obiect material al infracţiunii atunci când proiectarea acţiunii asupra sa şi lezarea lui determină lezarea sau punerea în pericol a valorii sociale ocrotite.
Obiectul juridic trebuie să existe în cazul oricărei infracţiuni, nu acelaşi lucru se poate spune despre obiectul material.
2. Ce sunt infracţiunile cu subiect activ special?
Răspuns:
Infracţiunile cu subiect activ special sunt însă infracţiuni care nu pot fi comise decât de o persoană ce deţine calitatea prevăzută în norma de incriminare.
3. Care sunt argumentele doctrinei în favoarea recunoaşterii calităţii de subiect activ persoanelor juridice?
Răspuns:
Argumentele doctrinei în favoarea recunoaşterii calităţii de subiect activ persoanelor juridice sunt următoarele:
a) existenţa persoanelor juridice este o realitate atât în plan social, cât şi în plan juridic;
b) acţiunea sau inacţiunea comisă în concret de către un organ sau reprezentant al acesteia este imputabilă persoanei juridice;
c) principiul specialităţii capacităţii de folosinţă nu poate constitui un impediment insurmontabil în calea consacrării răspunderii penale a persoanelor juridice;
d) doctrina recunoaşte o voinţă colectivă, proprie persoanei juridice;
e) principiul caracterului personal al răspunderii penale presupune că numai infractorul trebuie să suporte consecinţele directe şi imediate ale comiterii infracţiunii, ceea ce nu exclude existenţa unor efecte prin ricoşeu în dauna altor persoane;
f) atunci când o sancţiune pecuniară este aplicată unei persoane juridice, efectul acesteia asupra altor persoane juridice este similar cu cel pe care amenda aplicată unui individ îl are asupra altor persoane fizice;
g) persoanele fizice care deţin calitatea de organe ale persoanei juridice se tem de condamnările care ar putea fi aplicate acesteia şi care, prin publicitatea negativă creată, ar aduce atingere imaginii firmei;
4. Există infracţiuni fără obiect material? Dar infracţiuni fără subiect pasiv?
Răspuns:
Există infracţiuni fără obiect material, pentru că nu putem vorbi despre un obiect material în cazul unor valori sociale care nu sunt susceptibile de materializare sau a căror lezare ori punere în pericol nu presupune o acţiune îndreptată nemijlocit asupra unui bun.
Subiectul pasiv al infracţiunii este persoana titulară a valorii sociale care constituie obiectul juridic al infracţiunii. Orice infracţiune presupune un subiect pasiv, chiar şi acolo unde acesta este societatea (vezi infracţiunea profanare de morminte şi infracţiune de maltratare a animalelor).
Răspuns:
Prin obiectul juridic al infracţiunii vom înţelege valoarea socială protejată de norma juridică penală şi căreia i se aduce atingere prin comiterea infracţiunii.
Obiectul material reprezintă lucrul sau fiinţa împotriva căruia se îndreaptă nemijlocit acţiunea sau inacţiunea ce aduce atingere obiectului juridic şi care este vătămat în integritatea sa ori periclitat ca urmare a acestei acţiuni.
Un lucru devine obiect material al infracţiunii atunci când proiectarea acţiunii asupra sa şi lezarea lui determină lezarea sau punerea în pericol a valorii sociale ocrotite.
Obiectul juridic trebuie să existe în cazul oricărei infracţiuni, nu acelaşi lucru se poate spune despre obiectul material.
2. Ce sunt infracţiunile cu subiect activ special?
Răspuns:
Infracţiunile cu subiect activ special sunt însă infracţiuni care nu pot fi comise decât de o persoană ce deţine calitatea prevăzută în norma de incriminare.
3. Care sunt argumentele doctrinei în favoarea recunoaşterii calităţii de subiect activ persoanelor juridice?
Răspuns:
Argumentele doctrinei în favoarea recunoaşterii calităţii de subiect activ persoanelor juridice sunt următoarele:
a) existenţa persoanelor juridice este o realitate atât în plan social, cât şi în plan juridic;
b) acţiunea sau inacţiunea comisă în concret de către un organ sau reprezentant al acesteia este imputabilă persoanei juridice;
c) principiul specialităţii capacităţii de folosinţă nu poate constitui un impediment insurmontabil în calea consacrării răspunderii penale a persoanelor juridice;
d) doctrina recunoaşte o voinţă colectivă, proprie persoanei juridice;
e) principiul caracterului personal al răspunderii penale presupune că numai infractorul trebuie să suporte consecinţele directe şi imediate ale comiterii infracţiunii, ceea ce nu exclude existenţa unor efecte prin ricoşeu în dauna altor persoane;
f) atunci când o sancţiune pecuniară este aplicată unei persoane juridice, efectul acesteia asupra altor persoane juridice este similar cu cel pe care amenda aplicată unui individ îl are asupra altor persoane fizice;
g) persoanele fizice care deţin calitatea de organe ale persoanei juridice se tem de condamnările care ar putea fi aplicate acesteia şi care, prin publicitatea negativă creată, ar aduce atingere imaginii firmei;
4. Există infracţiuni fără obiect material? Dar infracţiuni fără subiect pasiv?
Răspuns:
Există infracţiuni fără obiect material, pentru că nu putem vorbi despre un obiect material în cazul unor valori sociale care nu sunt susceptibile de materializare sau a căror lezare ori punere în pericol nu presupune o acţiune îndreptată nemijlocit asupra unui bun.
Subiectul pasiv al infracţiunii este persoana titulară a valorii sociale care constituie obiectul juridic al infracţiunii. Orice infracţiune presupune un subiect pasiv, chiar şi acolo unde acesta este societatea (vezi infracţiunea profanare de morminte şi infracţiune de maltratare a animalelor).
Trimiteți un comentariu