Întrebări drept penal, partea generală I, 27
1. Ce cauze poate avea iresponsabilitatea?
Răspuns:
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să îşi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.
Nu este suficientă constatarea existenţei unei afecţiuni psihice pentru a concluziona în favoarea iresponsabilităţii, ci este în plus necesar să se constate că respectiva afecţiune a înlăturat în concret capacitatea de înţelegere şi voinţă.
Starea de iresponsabilitate se poate datora şi altor cauze decât alienaţia mintală. În categoria acestor cauze se includ, de pildă, somnul, somnambulismul, stările hipnotice etc.
Tot în categoria altor cauze, trebuie incluse şi aşa-numitele anomalii ale instinctelor: hipersexualitatea, deviaţiile sexuale, cleptomania, atunci când gravitatea şi intensitatea lor ajung în concret să înlăture capacitatea de autocontrol.
2. Ce semnificaţie juridică poate avea beţia voluntară?
Răspuns:
Beţia voluntară există atunci când consumul substanţelor care au determinat-o a fost voluntar, chiar dacă subiectul nu a dorit să ajungă în starea de beţie. Nici forma completă, nici forma incompletă nu înlătură vinovăţia, ci constituie o circumstanţă atenuantă sau agravantă, după caz.
3. De unde provine denumirea de actio libera in causa?
Răspuns:
Sintagma actio libera in causa este utilizată pentru a desemna situaţia în care, la momentul comiterii acţiunii autorul nu era responsabil, dar la un moment anterior, când a fost responsabil, a provocat în mod intenţionat sau din culpă cauza viitoarei sale iresponsabilităţi.
4. Care sunt prezumţiile care operează cu privire la discernământul minorului în raport de vârsta acestuia?
Răspuns:
Capacitatea penală a minorului se determină în mod diferit, în funcţie de vârsta acestuia. Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal, minorul cu vârsta cuprinsă între 14 ani şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a lucrat cu discernământ, iar minorul care a împlinit 16 ani răspunde penal.
Răspuns:
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea să îşi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.
Nu este suficientă constatarea existenţei unei afecţiuni psihice pentru a concluziona în favoarea iresponsabilităţii, ci este în plus necesar să se constate că respectiva afecţiune a înlăturat în concret capacitatea de înţelegere şi voinţă.
Starea de iresponsabilitate se poate datora şi altor cauze decât alienaţia mintală. În categoria acestor cauze se includ, de pildă, somnul, somnambulismul, stările hipnotice etc.
Tot în categoria altor cauze, trebuie incluse şi aşa-numitele anomalii ale instinctelor: hipersexualitatea, deviaţiile sexuale, cleptomania, atunci când gravitatea şi intensitatea lor ajung în concret să înlăture capacitatea de autocontrol.
2. Ce semnificaţie juridică poate avea beţia voluntară?
Răspuns:
Beţia voluntară există atunci când consumul substanţelor care au determinat-o a fost voluntar, chiar dacă subiectul nu a dorit să ajungă în starea de beţie. Nici forma completă, nici forma incompletă nu înlătură vinovăţia, ci constituie o circumstanţă atenuantă sau agravantă, după caz.
3. De unde provine denumirea de actio libera in causa?
Răspuns:
Sintagma actio libera in causa este utilizată pentru a desemna situaţia în care, la momentul comiterii acţiunii autorul nu era responsabil, dar la un moment anterior, când a fost responsabil, a provocat în mod intenţionat sau din culpă cauza viitoarei sale iresponsabilităţi.
4. Care sunt prezumţiile care operează cu privire la discernământul minorului în raport de vârsta acestuia?
Răspuns:
Capacitatea penală a minorului se determină în mod diferit, în funcţie de vârsta acestuia. Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal, minorul cu vârsta cuprinsă între 14 ani şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a lucrat cu discernământ, iar minorul care a împlinit 16 ani răspunde penal.
Trimiteți un comentariu