Întrebări drept penal, partea generală I, 5
1. Textul art.209 incriminează între altele „furtul comis prin escaladare”. Aplicarea acestei dispoziţii cu privire la inculpatul care a săpat un tunel pe sub zidul de incintă pentru a putea intra să sustragă bunuri ar constitui un caz de analogie în defavoarea inculpatului sau o simplă interpretare a legii penale?
Răspuns:
Interpretarea este o operaţiune logico-raţională care se efectuează în vederea aplicării normelor juridice şi are drept scop aflarea înţelesului exact al unei dispoziţii legale, pentru a putea stabili dacă şi în ce limite aceasta îşi găseşte aplicare într-un anumit caz concret.
Analogia presupune extinderea aplicării unei norme penale cu privire la o situaţie nereglementată expres, dar care este asemănătoare cu cea descrisă de norma respectivă. Analogia in malam partem este unanim considerată ca fiind inadmisibilă.
Art. 209 C.pen. incriminează furtul calificat, iar la litera c) sunt enunţate următoarele circumstanţe agravante: “prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase”. Enunţându-se elementele: “efracţie”, “escaladare” şi “folosirea fără drept a unei chei...”, se instituie un gen, cel al furturilor efectuate în interiorul unor spaţii protejate în mod vizibil, având ca act de pregătire, printre altele, eludarea protecţiei de care se bucură spaţiile respective.
Ca specii, “efracţia”, “escaladarea” şi “folosirea fără drept a unei chei...” constituie aplicaţii ale genului. Lor li se poate adăuga, prin analogie: “pătrunderea în incintă prin paraşutare, catapultare, planare, teleportare”. Conchidem că săparea unui tunel pe sub zidul de incintă poate fi inclusă în aceeaşi analogie.
2. În ce condiţii o clauză legală de analogie care operează în defavoarea inculpatului este admisibilă?
Răspuns:
Clauza legală de analogie care operează în defavoarea inculpatului este admisibilă dacă are caracter omogen, adică dacă, recurgând la un procedeu exemplificativ, legiuitorul circumscrie implicit criteriul de determinare al ipotezelor avute în vedere.
3. Ce legătură există între imperativul lex certa şi caracterul selectiv al dreptului penal?
Răspuns:
Caracterul selectiv al dreptului penal presupune că protecţia oferită unei valori sociale de normele dreptului penal nu priveşte orice acţiune susceptibilă să-i aducă atingere, ci doar anumite acţiuni determinate, considerate la un moment dat ca fiind cele mai nocive pentru respectiva valoare socială. Imperativul lex certa vizează redactarea cu claritate a normei de incriminare, astfel încât orice persoană să îşi poată da seama dacă o acţiune sau inacţiune intră sub imperiul său.
Răspuns:
Interpretarea este o operaţiune logico-raţională care se efectuează în vederea aplicării normelor juridice şi are drept scop aflarea înţelesului exact al unei dispoziţii legale, pentru a putea stabili dacă şi în ce limite aceasta îşi găseşte aplicare într-un anumit caz concret.
Analogia presupune extinderea aplicării unei norme penale cu privire la o situaţie nereglementată expres, dar care este asemănătoare cu cea descrisă de norma respectivă. Analogia in malam partem este unanim considerată ca fiind inadmisibilă.
Art. 209 C.pen. incriminează furtul calificat, iar la litera c) sunt enunţate următoarele circumstanţe agravante: “prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase”. Enunţându-se elementele: “efracţie”, “escaladare” şi “folosirea fără drept a unei chei...”, se instituie un gen, cel al furturilor efectuate în interiorul unor spaţii protejate în mod vizibil, având ca act de pregătire, printre altele, eludarea protecţiei de care se bucură spaţiile respective.
Ca specii, “efracţia”, “escaladarea” şi “folosirea fără drept a unei chei...” constituie aplicaţii ale genului. Lor li se poate adăuga, prin analogie: “pătrunderea în incintă prin paraşutare, catapultare, planare, teleportare”. Conchidem că săparea unui tunel pe sub zidul de incintă poate fi inclusă în aceeaşi analogie.
2. În ce condiţii o clauză legală de analogie care operează în defavoarea inculpatului este admisibilă?
Răspuns:
Clauza legală de analogie care operează în defavoarea inculpatului este admisibilă dacă are caracter omogen, adică dacă, recurgând la un procedeu exemplificativ, legiuitorul circumscrie implicit criteriul de determinare al ipotezelor avute în vedere.
3. Ce legătură există între imperativul lex certa şi caracterul selectiv al dreptului penal?
Răspuns:
Caracterul selectiv al dreptului penal presupune că protecţia oferită unei valori sociale de normele dreptului penal nu priveşte orice acţiune susceptibilă să-i aducă atingere, ci doar anumite acţiuni determinate, considerate la un moment dat ca fiind cele mai nocive pentru respectiva valoare socială. Imperativul lex certa vizează redactarea cu claritate a normei de incriminare, astfel încât orice persoană să îşi poată da seama dacă o acţiune sau inacţiune intră sub imperiul său.
Trimiteți un comentariu