Întrebări drept penal, partea generală I, 28
1. Care este relaţia între clasificarea eroare de drept – eroare de fapt şi respectiv eroare asupra elementelor constitutive – eroare asupra interdicţiei?
Răspuns:
Eroarea de fapt există atunci când necunoaşterea sau cunoaşterea greşită poartă asupra unor date ale realităţii.
Eroarea de drept constă în necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unei norme juridice.
Eroarea asupra elementelor constitutive (tipicităţii) poartă asupra unui element constitutiv al infracţiunii şi ea are ca efect, în măsura în care este invincibilă, înlăturarea elementului subiectiv din conţinutul tipicităţii. Eroarea lasă de regulă să subziste răspunderea pentru o faptă din culpă, în măsura în care această modalitate este incriminată.
Eroarea asupra interdicţiei (antijuridicităţii) poartă asupra caracterului interzis al comportamentului în cauză, asupra caracterului său ilegal. Eroarea asupra antijuridicităţii nu afectează elementul subiectiv al tipicităţii, ci îşi produce efectele în planul vinovăţiei ca trăsătură generală a infracţiunii. Aşa fiind, eroarea asupra antijuridicităţii înlătură vinovăţia doar atunci când este invincibilă, air în situaţia în care se datorează culpei făptuitorului, acesta va continua să răspundă pentru o faptă intenţionată, însă se va putea reţine o circumstantă atenuantă.
2. Ce este şi ce efecte produce aberratio delicti?
Răspuns:
Aberratio delicti reprezintă o ipoteză de executare defectuoasă a acţiunii, caracterizată de producerea unui alt rezultat decât cel aflat în reprezentarea agentului, rezultat care întruneşte cerinţele unei alte norme de incriminare decât cea operantă în raport cu rezultatul dorit.
Sub aspectul încadrării juridice, se va reţine un concurs de infracţiuni între tentativa la infracţiunea prevăzută a se comite şi fapta din culpă efectiv comisă.
3. De ce este criticabilă soluţia legii române care respinge admisibilitatea erorii de drept penal?
Răspuns:
Majoritatea sistemelor de drept europene au abandonat concepţia potrivit căreia în privinţa legii trebuie să opereze o prezumţie absolută de cunoaştere. Această prezumţie reprezintă o simplă ficţiune, greu de conciliat cu principiul răspunderii penale subiective.
4. Ce efecte produce eroarea de fapt culpabilă?
Răspuns:
Eroarea de fapt poate fi invincibilă sau culpabilă (vincibilă).
Dacă eroarea s-a datorat culpei autorului, ea va înlătura posibilitatea reţinerii în sarcina inculpatului a unei infracţiuni intenţionate, dar lasă deschisă calea angajării răspunderii lui pentru o faptă din culpă, în măsura în care fapta săvârşită este incriminată şi în această modalitate.
Răspuns:
Eroarea de fapt există atunci când necunoaşterea sau cunoaşterea greşită poartă asupra unor date ale realităţii.
Eroarea de drept constă în necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unei norme juridice.
Eroarea asupra elementelor constitutive (tipicităţii) poartă asupra unui element constitutiv al infracţiunii şi ea are ca efect, în măsura în care este invincibilă, înlăturarea elementului subiectiv din conţinutul tipicităţii. Eroarea lasă de regulă să subziste răspunderea pentru o faptă din culpă, în măsura în care această modalitate este incriminată.
Eroarea asupra interdicţiei (antijuridicităţii) poartă asupra caracterului interzis al comportamentului în cauză, asupra caracterului său ilegal. Eroarea asupra antijuridicităţii nu afectează elementul subiectiv al tipicităţii, ci îşi produce efectele în planul vinovăţiei ca trăsătură generală a infracţiunii. Aşa fiind, eroarea asupra antijuridicităţii înlătură vinovăţia doar atunci când este invincibilă, air în situaţia în care se datorează culpei făptuitorului, acesta va continua să răspundă pentru o faptă intenţionată, însă se va putea reţine o circumstantă atenuantă.
2. Ce este şi ce efecte produce aberratio delicti?
Răspuns:
Aberratio delicti reprezintă o ipoteză de executare defectuoasă a acţiunii, caracterizată de producerea unui alt rezultat decât cel aflat în reprezentarea agentului, rezultat care întruneşte cerinţele unei alte norme de incriminare decât cea operantă în raport cu rezultatul dorit.
Sub aspectul încadrării juridice, se va reţine un concurs de infracţiuni între tentativa la infracţiunea prevăzută a se comite şi fapta din culpă efectiv comisă.
3. De ce este criticabilă soluţia legii române care respinge admisibilitatea erorii de drept penal?
Răspuns:
Majoritatea sistemelor de drept europene au abandonat concepţia potrivit căreia în privinţa legii trebuie să opereze o prezumţie absolută de cunoaştere. Această prezumţie reprezintă o simplă ficţiune, greu de conciliat cu principiul răspunderii penale subiective.
4. Ce efecte produce eroarea de fapt culpabilă?
Răspuns:
Eroarea de fapt poate fi invincibilă sau culpabilă (vincibilă).
Dacă eroarea s-a datorat culpei autorului, ea va înlătura posibilitatea reţinerii în sarcina inculpatului a unei infracţiuni intenţionate, dar lasă deschisă calea angajării răspunderii lui pentru o faptă din culpă, în măsura în care fapta săvârşită este incriminată şi în această modalitate.
Trimiteți un comentariu