Drept civil – drepturi reale (speţa 1)
A îi vinde lui B 10 arbori spre tăiere, din parcela sa de pădure. Părţile stipulează în contract că arborii se vor tăia peste o lună de la încheirea acestuia. La 2 săptămâni de la încheierea vânzării, C, creditor al lui A, porneşte executarea silită împotriva acestuia, prin vânzarea la licitaţie a parcelei amintite.
B se opune, pe calea contestaţiei la executare. El arată că a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare 10 arbori spre tăiere şi cere predarea lor. În replică, C invocă nulitatea contractului pentru lipsa formei autentice necesare înstrăinării imobilelor, precum şi neîndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
La rândul său, A arată că arborii vizaţi spre tăiere au ars într-un incendiu cauzat de un fulger, prin urmare el este liberat de obligaţia de predare.
Analizaţi, separat, apărările lui C, respectiv ale lui A. Care va fi soluţia instanţei?
Răspuns propus:
Apărarea invocată de C este lipsită de temei, pentru că arborii care urmează a fi tăiaţi, chiar dacă sunt imobili prin natura lor, nu pot fi asimilaţi bunurilor imobile, ci productelor (sau uneori fructelor) unei parcele forestiere. În anticiparea tăierii lor, arborii devin bunuri mobile prin anticipaţie, şi se vând separat de fondul în care pe moment sunt încorporaţi. În acest caz, formalităţile de publicitate imobiliară sunt inadecvate.
Apărarea invocată de A nu este de natură a-l exonera de obligaţia predării celor 10 arbori. Faptul că 10 arbori au fost incendiaţi dintr-o cauză care ţine de forţa majoră nu înseamnă în sine că el nu trebuie să-şi onoreze obligaţia faţă de B, dat fiind amplitudinea redusă a forţei majore (care nu a distrus în întregime parcela de pădure).
În calitate de creditor, B are dreptul la cei 10 arbori în privinţa vânzării cărora a convenit cu A, putându-se recurge la subrogaţia reală cu titlu particular în acest sens. C are însă dreptul al parcela de pădure aşa cum se găseşte ea în momentul începerii executării silite, pentru că arborii sunt bunuri de gen, deci se află în continuare în proprietatea vânzătorului, pentru că transferul proprietăţii se realizează pentru bunurile de gen în momentul individualizării lor, care este, cel mai probabil, momentul în care sunt tăiaţi.
Instanţa va decide că C are dreptul la întreaga parcelă de pădure, fără să se preleveze din ea cei zece arbori. A va trebuie să satisfacă pretenţia lui B din alt fond forestier.
B se opune, pe calea contestaţiei la executare. El arată că a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare 10 arbori spre tăiere şi cere predarea lor. În replică, C invocă nulitatea contractului pentru lipsa formei autentice necesare înstrăinării imobilelor, precum şi neîndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
La rândul său, A arată că arborii vizaţi spre tăiere au ars într-un incendiu cauzat de un fulger, prin urmare el este liberat de obligaţia de predare.
Analizaţi, separat, apărările lui C, respectiv ale lui A. Care va fi soluţia instanţei?
Răspuns propus:
Apărarea invocată de C este lipsită de temei, pentru că arborii care urmează a fi tăiaţi, chiar dacă sunt imobili prin natura lor, nu pot fi asimilaţi bunurilor imobile, ci productelor (sau uneori fructelor) unei parcele forestiere. În anticiparea tăierii lor, arborii devin bunuri mobile prin anticipaţie, şi se vând separat de fondul în care pe moment sunt încorporaţi. În acest caz, formalităţile de publicitate imobiliară sunt inadecvate.
Apărarea invocată de A nu este de natură a-l exonera de obligaţia predării celor 10 arbori. Faptul că 10 arbori au fost incendiaţi dintr-o cauză care ţine de forţa majoră nu înseamnă în sine că el nu trebuie să-şi onoreze obligaţia faţă de B, dat fiind amplitudinea redusă a forţei majore (care nu a distrus în întregime parcela de pădure).
În calitate de creditor, B are dreptul la cei 10 arbori în privinţa vânzării cărora a convenit cu A, putându-se recurge la subrogaţia reală cu titlu particular în acest sens. C are însă dreptul al parcela de pădure aşa cum se găseşte ea în momentul începerii executării silite, pentru că arborii sunt bunuri de gen, deci se află în continuare în proprietatea vânzătorului, pentru că transferul proprietăţii se realizează pentru bunurile de gen în momentul individualizării lor, care este, cel mai probabil, momentul în care sunt tăiaţi.
Instanţa va decide că C are dreptul la întreaga parcelă de pădure, fără să se preleveze din ea cei zece arbori. A va trebuie să satisfacă pretenţia lui B din alt fond forestier.
Trimiteți un comentariu