Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 2
01. Definiţi infracţiunea continuată
Răspuns: Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
02. Care sunt condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate?
Răspuns:
a) pluralitatea de acţiuni sau inacţiuni săvârşite la diferite intervale de timp;
b) omogenitatea juridică a acţiunilor sau inacţiunilor;
c) unitatea de subiect activ şi pasiv;
d) unitatea de rezoluţie infracţională.
03. Care sunt tipurile de infracţiuni care nu pot fi comise în formă continuată?
Răspuns:
a) infracţiunile săvârşite din culpă;
b) infracţiunile cu rezultat indivizibil;
c) infracţiunile de obicei.
04. Care este tratamentul judiciat al infracţiunii continuate?
Răspuns: Este o cauză legală de agravare facultativă a pedepsei. Instanţa va aplica o pedeapsă până la maximul special prevăzut de lege, iar dacă acest maxim se dovedeşte neîndestulător, se poate adăuga un spor. Sporul este cel prevăzut de lege în cazul concursului de infracţiuni, adică de până la 5 ani în cazul închisorii şi respectiv de până la jumătate din maximul special în cazul amenzii, dacă este vorba de persoană fizică. Dacă este vorba de persoană juridică, sporul poate fi de până la o treime din maximul special al amenzii.
05. Definiţi infracţiunea complexă
Răspuns: Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element sau ca circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.
06. Care este structura infracţiunii complexe?
Răspuns: Infracţiunea complexă presupune un obiect juridic complex, adică o pluralitate de valori sociale care sunt lezate sau puse în pericol prin comiterea faptei. Contopirea este făcută între o infracţiune absorbantă şi o infracţiune absorbită.
07. Cum se face sancţionarea infracţiunii complexe?
Răspuns: Sancţiunea prevăzută în norma de incriminare este suficientă pentru reprimarea infracţiunii complexe, fără a fi necesară o altă agravare a acesteia.
08. Definiţi infracţiunea de obicei
Răspuns: Acea formă a unităţii de infracţiune caracterizată prin comiterea unei pluralităţi de acte de executare similare care, analizate izolat, nu au caracter infracţional, acest caracter dobândindu-se doar prin repetare, prin comiterea lor în mod obişnuit.
09. Cum se identifică infracţiunile de obicei?
Răspuns: Legiuitorul utilizează în norma de incriminare sintagma “în mod obişnuit” sau “în mod repetat”.
10. Care sunt condiţiile care trebuie întrunite pentru a fi în prezenţa infracţiunii de obicei?
Răspuns:
a) pluralitate de acte omogene săvârşite la diferite intervale de timp;
b) irelevanţa penală individuală a actelor comise;
c) unitatea manifestării de voinţă;
d) unitatea de subiect activ şi pasiv.
11. Definiţi infracţiunea progresivă
Răspuns: Acea formă a unităţii legale de infracţiune în cazul căreia, după atingerea momentului consumativ specific unei anumite infracţiuni, are loc, fără o nouă intervenţie a autorului, o amplificare în timp a urmării produse, ce atrage o încadrare juridică mai gravă.
12. Care este forma de vinovăţie sub care se comite infracţiunea progresivă?
Răspuns: Adesea se comite cu praeterintenţie, dar poate fi comisă atât din culpă cât şi cu intenţie.
13. Care este momentul consumării şi care este momentul epuizării infracţiunii progresive?
Răspuns: Momentul consumării este cel al producerii primei urmări. Momentul epuizării este cel în care survine urmarea cea mai gravă, pe baza căreia se stabileşte încadrarea juridică finală.
Răspuns: Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
02. Care sunt condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate?
Răspuns:
a) pluralitatea de acţiuni sau inacţiuni săvârşite la diferite intervale de timp;
b) omogenitatea juridică a acţiunilor sau inacţiunilor;
c) unitatea de subiect activ şi pasiv;
d) unitatea de rezoluţie infracţională.
03. Care sunt tipurile de infracţiuni care nu pot fi comise în formă continuată?
Răspuns:
a) infracţiunile săvârşite din culpă;
b) infracţiunile cu rezultat indivizibil;
c) infracţiunile de obicei.
04. Care este tratamentul judiciat al infracţiunii continuate?
Răspuns: Este o cauză legală de agravare facultativă a pedepsei. Instanţa va aplica o pedeapsă până la maximul special prevăzut de lege, iar dacă acest maxim se dovedeşte neîndestulător, se poate adăuga un spor. Sporul este cel prevăzut de lege în cazul concursului de infracţiuni, adică de până la 5 ani în cazul închisorii şi respectiv de până la jumătate din maximul special în cazul amenzii, dacă este vorba de persoană fizică. Dacă este vorba de persoană juridică, sporul poate fi de până la o treime din maximul special al amenzii.
05. Definiţi infracţiunea complexă
Răspuns: Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element sau ca circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.
06. Care este structura infracţiunii complexe?
Răspuns: Infracţiunea complexă presupune un obiect juridic complex, adică o pluralitate de valori sociale care sunt lezate sau puse în pericol prin comiterea faptei. Contopirea este făcută între o infracţiune absorbantă şi o infracţiune absorbită.
07. Cum se face sancţionarea infracţiunii complexe?
Răspuns: Sancţiunea prevăzută în norma de incriminare este suficientă pentru reprimarea infracţiunii complexe, fără a fi necesară o altă agravare a acesteia.
08. Definiţi infracţiunea de obicei
Răspuns: Acea formă a unităţii de infracţiune caracterizată prin comiterea unei pluralităţi de acte de executare similare care, analizate izolat, nu au caracter infracţional, acest caracter dobândindu-se doar prin repetare, prin comiterea lor în mod obişnuit.
09. Cum se identifică infracţiunile de obicei?
Răspuns: Legiuitorul utilizează în norma de incriminare sintagma “în mod obişnuit” sau “în mod repetat”.
10. Care sunt condiţiile care trebuie întrunite pentru a fi în prezenţa infracţiunii de obicei?
Răspuns:
a) pluralitate de acte omogene săvârşite la diferite intervale de timp;
b) irelevanţa penală individuală a actelor comise;
c) unitatea manifestării de voinţă;
d) unitatea de subiect activ şi pasiv.
11. Definiţi infracţiunea progresivă
Răspuns: Acea formă a unităţii legale de infracţiune în cazul căreia, după atingerea momentului consumativ specific unei anumite infracţiuni, are loc, fără o nouă intervenţie a autorului, o amplificare în timp a urmării produse, ce atrage o încadrare juridică mai gravă.
12. Care este forma de vinovăţie sub care se comite infracţiunea progresivă?
Răspuns: Adesea se comite cu praeterintenţie, dar poate fi comisă atât din culpă cât şi cu intenţie.
13. Care este momentul consumării şi care este momentul epuizării infracţiunii progresive?
Răspuns: Momentul consumării este cel al producerii primei urmări. Momentul epuizării este cel în care survine urmarea cea mai gravă, pe baza căreia se stabileşte încadrarea juridică finală.
Trimiteți un comentariu