Întrebări la dreptul familiei (XXII)
01. Enumeraţi principiile generale ale ocrotirii părinteşti.
Răspuns:
a) principiul primordialităţii părinţilor pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului;
b) principiul exercitării ocrotirii părinteşti numai în interesul superior al copilului;
c) principiul asimilării depline a condiţiei juridice a copilului din afara căsătoriei cu aceea a copilului din căsătorie, a condiţiei juridice a copilului adoptat cu aceea a copilului firesc;
d) principiul egalităţii părinţilor în exercitarea ocrotirii părinteşti;
e) principiul independenţei patrimoniale dintre părinţi şi copii;
f) principiul înfăptuirii ocrotirii părinteşti sub supravegherea şi cu sprijinul instituţiilor publice cu atribuţii publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului.
02. Cine este deţinător al atribuţiilor de natură decizională interesând ocrotirea părintească?
Răspuns: Instanţa judecătorească.
03. În care situaţii atribuţiile autorităţii tutelare se limitează la cele de “consultant”?
Răspuns: În acele situaţii în care, fără să se pună problema retragerii calităţii de ocrotitor a vreunuia dintre părinţi, urmează ca instanţa să decidă cu privire la modalităţile în care se vor exercita drepturile şi se vor îndeplini obligaţiile părinteşti.
04. Ce categorie de atribuţii ale autorităţii tutelare sunt similare atribuţiilor de aceeaşi natură din materia tutelei?
Răspuns: Acele atribuţii ale autorităţii tutelare care ţin de supravegherea înfăptuirii părinteşti în latura sa patrimonială.
05. Care sunt cazurile în care un copil poate fi separat de părinţii săi?
Răspuns: Este vorba de acele cazuri, expres şi limitativ prevăzute, în care copilul are dreptul la protecţie alternativă:
a) decăderea părinţilor din exerciţiul drepturilor părinteşti, aplicarea pedepsei interzicerii drepturilor părinteşti ori punerea sub interdicţie a acestora;
b) în vederea protejării intereselor sale, copilul nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;
c) copilul a fost abuzat sau neglijat;
d) copilul a fost găsit sau abandonat de către mamă în unităţi sanitare;
e) copilul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, dar nu răspunde penal.
06. Enumeraţi îndatoririle părinteşti privitoare la persoana copilului.
Răspuns:
a) îndatorirea de a ţine copilul;
b) îndatorirea părinţilor de a întreţine copilul;
c) îndatorirea părinţilor de a se îngriji de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului;
d) îndatorirea părinţilor de a îndruma şi supraveghea copilul.
07. Care este regula care guvernează raporturile patrimoniale dintre părinţi şi copii?
Răspuns: Regula independenţei patrimoniale.
08. Care sunt îndatoririle părinteşti privitoare la bunurile copilului?
Răspuns:
a) îndatorirea părinţilor de a administra patrimoniul copilului;
b) îndatorirea părinţilor de a-l reprezenta pe copil în acte juridice sau, după caz, de a-i încuviinţa acte juridice.
09. Cine trebuie să încuviinţeze actele care depăşesc dreptul de administrare, încheiate de părinte în calitate de reprezentant legal al copilului lipsit de capacitatea de exerciţiu?
Răspuns: Autoritatea tutelară.
10. În ce condiţie pot fi anulate actele minorului cu capacitate restrânsă de exerciţiu încheiate fără încuviinţarea prealabilă a părinţilor?
Răspuns: Actele minorului cu capacitate restrânsă de exerciţiu încheiate fără încuviinţarea prealabilă a părinţilor vor fi anulate numai dacă i-au pricinuit vreo vătămare.
Răspuns:
a) principiul primordialităţii părinţilor pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului;
b) principiul exercitării ocrotirii părinteşti numai în interesul superior al copilului;
c) principiul asimilării depline a condiţiei juridice a copilului din afara căsătoriei cu aceea a copilului din căsătorie, a condiţiei juridice a copilului adoptat cu aceea a copilului firesc;
d) principiul egalităţii părinţilor în exercitarea ocrotirii părinteşti;
e) principiul independenţei patrimoniale dintre părinţi şi copii;
f) principiul înfăptuirii ocrotirii părinteşti sub supravegherea şi cu sprijinul instituţiilor publice cu atribuţii publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului.
02. Cine este deţinător al atribuţiilor de natură decizională interesând ocrotirea părintească?
Răspuns: Instanţa judecătorească.
03. În care situaţii atribuţiile autorităţii tutelare se limitează la cele de “consultant”?
Răspuns: În acele situaţii în care, fără să se pună problema retragerii calităţii de ocrotitor a vreunuia dintre părinţi, urmează ca instanţa să decidă cu privire la modalităţile în care se vor exercita drepturile şi se vor îndeplini obligaţiile părinteşti.
04. Ce categorie de atribuţii ale autorităţii tutelare sunt similare atribuţiilor de aceeaşi natură din materia tutelei?
Răspuns: Acele atribuţii ale autorităţii tutelare care ţin de supravegherea înfăptuirii părinteşti în latura sa patrimonială.
05. Care sunt cazurile în care un copil poate fi separat de părinţii săi?
Răspuns: Este vorba de acele cazuri, expres şi limitativ prevăzute, în care copilul are dreptul la protecţie alternativă:
a) decăderea părinţilor din exerciţiul drepturilor părinteşti, aplicarea pedepsei interzicerii drepturilor părinteşti ori punerea sub interdicţie a acestora;
b) în vederea protejării intereselor sale, copilul nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;
c) copilul a fost abuzat sau neglijat;
d) copilul a fost găsit sau abandonat de către mamă în unităţi sanitare;
e) copilul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, dar nu răspunde penal.
06. Enumeraţi îndatoririle părinteşti privitoare la persoana copilului.
Răspuns:
a) îndatorirea de a ţine copilul;
b) îndatorirea părinţilor de a întreţine copilul;
c) îndatorirea părinţilor de a se îngriji de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului;
d) îndatorirea părinţilor de a îndruma şi supraveghea copilul.
07. Care este regula care guvernează raporturile patrimoniale dintre părinţi şi copii?
Răspuns: Regula independenţei patrimoniale.
08. Care sunt îndatoririle părinteşti privitoare la bunurile copilului?
Răspuns:
a) îndatorirea părinţilor de a administra patrimoniul copilului;
b) îndatorirea părinţilor de a-l reprezenta pe copil în acte juridice sau, după caz, de a-i încuviinţa acte juridice.
09. Cine trebuie să încuviinţeze actele care depăşesc dreptul de administrare, încheiate de părinte în calitate de reprezentant legal al copilului lipsit de capacitatea de exerciţiu?
Răspuns: Autoritatea tutelară.
10. În ce condiţie pot fi anulate actele minorului cu capacitate restrânsă de exerciţiu încheiate fără încuviinţarea prealabilă a părinţilor?
Răspuns: Actele minorului cu capacitate restrânsă de exerciţiu încheiate fără încuviinţarea prealabilă a părinţilor vor fi anulate numai dacă i-au pricinuit vreo vătămare.
Trimiteți un comentariu