Alte întrebări de drept internaţional public (I)
01. Cine se ocupă cu codificarea şi dezvoltarea progresivă a dreptului Internaţional?
Răspuns: Comisia de Drept Internaţional a ONU.
02. Care sunt trăsăturile societăţii internaţionale contemporane?
Răspuns:
a) prăbuşirea bipolarismului (după 1989);
b) globalizarea;
c) interdependenţa crescută a subiectelor de drept internaţional (din cauza incapacităţii crescute a statelor de a face faţă problemelor cu care se confruntă);
d) preeminenţa economicului asupra politicului (apariţia conceptului de securitate economică);
e) regionalizarea (contrareacţie la globalizare);
f) erodarea statului-naţiune (la care se adaugă tendinţa permeabilizării accentuate a frontierelor de stat);
g) dezintegrarea şi descentralizarea unor state.
03. Enumeraţi diviziunile tradiţionale ale dreptului internaţional – după natura obiectului reglementării:
Răspuns:
a) dreptul tratatelor;
b) dreptul mării;
c) dreptul fluvial;
d) dreptul aerian;
e) dreptul spaţiului cosmic;
f) dreptul internaţional umanitar;
g) dreptul internaţional penal;
h) dreptul internaţional economic;
i) dreptul internaţional al mediului;
j) protecţia internaţională a drepturilor omului şi a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale;
k) dreptul internaţional al dezvoltării.
04. S-ar putea deduce din practica CIJ că există o ierarhie a izvoarelor de drept?
Răspuns: Da. Instanţa aplică mai întâi tratatul, iar în lipsa lui o regulă cutumiară. Se acordă preferinţă cutumei faţă de principii. Este o consacrare implicită a ierarhiei izvoarelor de drept internaţional.
05. Enumeraţi avantajele tratatului faţă de cutumă:
Răspuns:
a) exprimare directă şi explicită;
b) exprimare rapidă şi eficientă;
c) formă scrisă, solemnitate (posibilităţi mai uşoare de probă);
d) înlătură echivocul şi conferă stabilitate relaţiilor internaţionale.
06. Care sunt domeniile de drept internaţional în care se manifestă cutuma?
Răspuns:
a) protecţia diplomatică;
b) dreptul mării;
c) normele de dreptul tratatelor, etc.
07. Care sunt riscurile aplicării echităţii?
Răspuns:
a) stabileşte excepţii de la normele de drept internaţional (respectarea dreptului internaţional ;
b) este subiectivă (disputele devin din ce în ce mai greu de soluţionat pe o bază obiectivă);
c) scăderea numărului de cazuri deduse în faţa instanţelor internaţionale.
08. Enumeraţi criteriile de recunoaştere a normelor ius cogens propuse de doctrină:
Răspuns:
a) importanţa valorilor protejate;
b) caracterul esenţial al normei pentru ansamblul statelor;
c) relaţia normei în discuţie cu obiectivele fundamentale ale dreptului internaţional;
d) criterii tehnice (art. 20 din Pactul Societăţii Naţiunilor, art. 103 din Carta ONU);
e) posibilitatea ca un organ judiciar să stabilească dacă o normă este sau nu imperativă.
Comisia de Drept Internaţional nu a reuşit să ajungă la consens pentru stabilirea unei enumerări exhaustive a normelor imperative. Soluţia cea mai eficientă ar fi examinarea de la caz la caz.
09. Care sunt normele de ius cogens propuse de doctrină?
Răspuns:
a) principiile Cartei ONU;
b) drepturile elementare la viaţă şi demnitate umană (interzicerea genocidului, sclaviei, discriminării rasiale, respectarea normelor de drept internaţional umanitar);
c) normele care se referă la drepturi în general recunoscute tuturor membrilor comunităţii internaţionale.
10. Care este distincţia dintre diferend şi situaţie?
Răspuns: Diferendul este o neînţelegere dintre două sau mai multe state care şi-au formulat deja pretenţiile sau contrapretenţiile cu argumente de drept internaţional (poziţiile lor sunt evident delimitate).
Situaţia este o împrejurare de fapt intervenită între două sau mai multe state, ce produce fricţiuni între ele şi care poate evolua sau nu într-un diferend.
Răspuns: Comisia de Drept Internaţional a ONU.
02. Care sunt trăsăturile societăţii internaţionale contemporane?
Răspuns:
a) prăbuşirea bipolarismului (după 1989);
b) globalizarea;
c) interdependenţa crescută a subiectelor de drept internaţional (din cauza incapacităţii crescute a statelor de a face faţă problemelor cu care se confruntă);
d) preeminenţa economicului asupra politicului (apariţia conceptului de securitate economică);
e) regionalizarea (contrareacţie la globalizare);
f) erodarea statului-naţiune (la care se adaugă tendinţa permeabilizării accentuate a frontierelor de stat);
g) dezintegrarea şi descentralizarea unor state.
03. Enumeraţi diviziunile tradiţionale ale dreptului internaţional – după natura obiectului reglementării:
Răspuns:
a) dreptul tratatelor;
b) dreptul mării;
c) dreptul fluvial;
d) dreptul aerian;
e) dreptul spaţiului cosmic;
f) dreptul internaţional umanitar;
g) dreptul internaţional penal;
h) dreptul internaţional economic;
i) dreptul internaţional al mediului;
j) protecţia internaţională a drepturilor omului şi a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale;
k) dreptul internaţional al dezvoltării.
04. S-ar putea deduce din practica CIJ că există o ierarhie a izvoarelor de drept?
Răspuns: Da. Instanţa aplică mai întâi tratatul, iar în lipsa lui o regulă cutumiară. Se acordă preferinţă cutumei faţă de principii. Este o consacrare implicită a ierarhiei izvoarelor de drept internaţional.
05. Enumeraţi avantajele tratatului faţă de cutumă:
Răspuns:
a) exprimare directă şi explicită;
b) exprimare rapidă şi eficientă;
c) formă scrisă, solemnitate (posibilităţi mai uşoare de probă);
d) înlătură echivocul şi conferă stabilitate relaţiilor internaţionale.
06. Care sunt domeniile de drept internaţional în care se manifestă cutuma?
Răspuns:
a) protecţia diplomatică;
b) dreptul mării;
c) normele de dreptul tratatelor, etc.
07. Care sunt riscurile aplicării echităţii?
Răspuns:
a) stabileşte excepţii de la normele de drept internaţional (respectarea dreptului internaţional ;
b) este subiectivă (disputele devin din ce în ce mai greu de soluţionat pe o bază obiectivă);
c) scăderea numărului de cazuri deduse în faţa instanţelor internaţionale.
08. Enumeraţi criteriile de recunoaştere a normelor ius cogens propuse de doctrină:
Răspuns:
a) importanţa valorilor protejate;
b) caracterul esenţial al normei pentru ansamblul statelor;
c) relaţia normei în discuţie cu obiectivele fundamentale ale dreptului internaţional;
d) criterii tehnice (art. 20 din Pactul Societăţii Naţiunilor, art. 103 din Carta ONU);
e) posibilitatea ca un organ judiciar să stabilească dacă o normă este sau nu imperativă.
Comisia de Drept Internaţional nu a reuşit să ajungă la consens pentru stabilirea unei enumerări exhaustive a normelor imperative. Soluţia cea mai eficientă ar fi examinarea de la caz la caz.
09. Care sunt normele de ius cogens propuse de doctrină?
Răspuns:
a) principiile Cartei ONU;
b) drepturile elementare la viaţă şi demnitate umană (interzicerea genocidului, sclaviei, discriminării rasiale, respectarea normelor de drept internaţional umanitar);
c) normele care se referă la drepturi în general recunoscute tuturor membrilor comunităţii internaţionale.
10. Care este distincţia dintre diferend şi situaţie?
Răspuns: Diferendul este o neînţelegere dintre două sau mai multe state care şi-au formulat deja pretenţiile sau contrapretenţiile cu argumente de drept internaţional (poziţiile lor sunt evident delimitate).
Situaţia este o împrejurare de fapt intervenită între două sau mai multe state, ce produce fricţiuni între ele şi care poate evolua sau nu într-un diferend.
Trimiteți un comentariu