Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 3
01. Definiţi pluralitatea de infracţiuni
Răspuns: Situaţia în care o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni.
02. Enumeraţi formele pluralităţii de infracţiuni
Răspuns:
a) concurs de infracţiuni;
b) recidivă;
c) pluralitate intermediară;
d) o formă distinctă de primele trei.
03. Definiţi concursul de infracţiuni
Răspuns: Situaţia în care o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni înainte de a fi definitiv condamnată pentru vreuna din ele.
04. Enumeraţi cauzele care înlătură răspunderea penală prevăzute în partea generală a Codului penal
Răspuns:
a) amnistia;
b) prescripţia răspunderii penale;
c) lipsa plângerii prealabile;
d) împăcarea părţilor.
05. Clasificaţi cauzele de nepedepsire
Răspuns:
a) cauze de nepedepsire generale;
b) cauze de nepedepsire speciale.
06. Enumeraţi cauzele de nepedepsire generale
Răspuns:
a) desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului;
b) împiedicarea consumării faptei de către unul dintre participanţi;
c) denunţarea faptei de către un participant;
d) înlesnirea arestării celorlalţi participanţi.
07. Enumeraţi cauzele de nepedepsire speciale
Răspuns:
a) anularea uneia dintre căsătorii în caz de bigamie;
b) tăinuirea, favorizarea sau nedenunţarea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată;
c) denunţarea infracţiunii de către mituitor;
d) retragerea mărturiei mincinoase înainte de a se produce arestarea inculpatului ori de a se fi pronunţat o hotărâre;
e) recuperarea şi reintroducerea de către făptuitor în patrimoniul cultural naţional sau în fondul arhivistic a bunului înstrăinat sau ascuns înainte de rămânerea definitivă a hotărârii.
08. De câte tipuri este concursul de infracţiuni, după criteriul numarului acţiunilor sau inacţiunilor care stau la baza infracţiunilor concurente?
Răspuns:
a) concurs real (când o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni prin acţiuni sau inacţiuni diferite, înainte de a fi definitiv condamnată pentru vreuna dintre ele);
b) concurs ideal sau formal (aceeaşi acţiune sau inacţiune, datorită împrejurărilor în care s-a săvârşit sau urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele constitutive a două sau mai multe infracţiuni).
09. Care sunt cele două modalităţi ale concursului real?
Răspuns:
a) concurs real simplu (între faptele concurente nu există o altă legătură, cu excepţia legăturii in personam dată de identitatea subiectului infracţiunilor);
b) concurs real calificat sau caracterizat sau cu conexitate (săvârşirea unei infracţiuni are loc pentru a înlesni sau ascunde o altă infracţiune).
10. Definiţi concursul real cu conexitate etiologică
Răspuns: Se caracterizează prin aceea că o infracţiune este comisă pentru înlesnirea altei infracţiuni. Ambele infracţiuni sunt comise cu intenţie directă, iar rezoluţia infracţională privind infracţiunea scop trebuie să ia naştere anterior săvârşirii infracţiunii mijloc.
11. Definiţi concursul real cu conexitate consecvenţială
Răspuns: Infractorul săvârşeşte o infracţiune pentru a ascunde o altă infracţiune săvârşită anterior. Prima infracţiune poate fi comisă atât cu intenţie, cât şi din culpă. Cea de-a doua e întotdeauna comisă cu intenţie directă, pentru că are un scop special, constând în ascunderea primei infracţiuni.
12. Care este criteriul de delimitare între concursul real şi concursul ideal?
Răspuns: Se înlătură acţiunea şi, dacă în urma acestei operaţiuni nu mai avem nicio infracţiune, înseamnă că suntem în prezenţa unui concurs ideal. Dacă în urma înlăturării acţiunii avem totuşi o infracţiune, înseamnă că suntem în prezenţa unui concurs real.
13. Enumeraţi etapele sancţionării concursului de infracţiuni în cazul persoanei fizice
Răspuns:
a) stabilirea pedepsei pentru fiecare dintre infracţiunile concurente;
b) alegerea pedepsei de bază (cea mai grea);
c) majorarea pedepsei de bază (facultativă).
14. Care sunt ipotezele de sancţionare a concursului în raport de specia pedepselor aplicabile pentru infracţiunile concurente?
Răspuns:
a) când pentru una dintre infracţiuni s-a stabilit detenţiunea pe viaţă, iar pentru celelalte pedeapsa cu închisoarea sau amenda => se aplică detenţiunea pe viaţă;
b) când pentru toate infracţiunile s-a stabilit pedeapsa cu închisoarea => se alege pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul special, iar dacă nu e îndestulător se mai poate adăuga un spor de până la 5 ani;
c) când pentru toate infracţiunile s-au stabilit pedepse cu amenda => se va aplica pedeapsa cea mai mare, care poate fi majorată până la maximul ei special, iar dacă e neîndestulător se poate adăuga un spor de până la jumătate din acest maxim;
d) când pentru o infracţiune s-a stabilit pedeapsa cu închisoarea, iar pentru o alta o pedeapsă cu amenda => se va aplica pedeapsa închisorii, la care instanţa poate adăuga amenda în tot sau în parte;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea şi mai multe pedepse cu amenda, se va aplica pedeapsa închisorii obţinută conform punctului b), la care se poate adăuga în tto sau în parte pedeapsa amenzii obţinută conform punctului c).
15. Care sunt limitele pedepsei rezultante aplicabile pentru concursul de infracţiuni?
Răspuns:
a) niciodată pedeapsa rezultantă nu poate depăşi totalul aritmetic al pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente;
b) pedeapsa rezultantă nu va putea depăşi maximul special al pedepsei de bază şi sporul de 5 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv sporul de jumătate din maximul special, în cazul pedepsei amenzii;
c) atunci când pentru niciuna dintre faptele concurente maximul special nu depăşeşte 10 ani, pedeapsa rezultantă nu poate depăşi 25 de ani, indiferent de cauzele de agravare; dacă pentru cel puţin una dintre faptele concurente legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani, pedeapsa rezultantă nu poate depăşi 30 de ani, deoarece acesta este maximul general al pedepsei închisorii.
16. Care sunt ipotezele instituţiei contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente săvârşite de persoana fizică?
Răspuns:
a) situaţia în care, după condamnarea definitivă pentru o infracţiune, infractorul e judecat pentru o altă infracţiune concurentă;
b) ambele infracţiuni concurente au fost definitiv judecate, dar prin hotărâri distincte;
c) ipoteza în care infracţiunile concurente au fost judecate în grupe de câte două sau mai multe, prin hotărâri distincte.
Răspuns: Situaţia în care o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni.
02. Enumeraţi formele pluralităţii de infracţiuni
Răspuns:
a) concurs de infracţiuni;
b) recidivă;
c) pluralitate intermediară;
d) o formă distinctă de primele trei.
03. Definiţi concursul de infracţiuni
Răspuns: Situaţia în care o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni înainte de a fi definitiv condamnată pentru vreuna din ele.
04. Enumeraţi cauzele care înlătură răspunderea penală prevăzute în partea generală a Codului penal
Răspuns:
a) amnistia;
b) prescripţia răspunderii penale;
c) lipsa plângerii prealabile;
d) împăcarea părţilor.
05. Clasificaţi cauzele de nepedepsire
Răspuns:
a) cauze de nepedepsire generale;
b) cauze de nepedepsire speciale.
06. Enumeraţi cauzele de nepedepsire generale
Răspuns:
a) desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului;
b) împiedicarea consumării faptei de către unul dintre participanţi;
c) denunţarea faptei de către un participant;
d) înlesnirea arestării celorlalţi participanţi.
07. Enumeraţi cauzele de nepedepsire speciale
Răspuns:
a) anularea uneia dintre căsătorii în caz de bigamie;
b) tăinuirea, favorizarea sau nedenunţarea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată;
c) denunţarea infracţiunii de către mituitor;
d) retragerea mărturiei mincinoase înainte de a se produce arestarea inculpatului ori de a se fi pronunţat o hotărâre;
e) recuperarea şi reintroducerea de către făptuitor în patrimoniul cultural naţional sau în fondul arhivistic a bunului înstrăinat sau ascuns înainte de rămânerea definitivă a hotărârii.
08. De câte tipuri este concursul de infracţiuni, după criteriul numarului acţiunilor sau inacţiunilor care stau la baza infracţiunilor concurente?
Răspuns:
a) concurs real (când o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni prin acţiuni sau inacţiuni diferite, înainte de a fi definitiv condamnată pentru vreuna dintre ele);
b) concurs ideal sau formal (aceeaşi acţiune sau inacţiune, datorită împrejurărilor în care s-a săvârşit sau urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele constitutive a două sau mai multe infracţiuni).
09. Care sunt cele două modalităţi ale concursului real?
Răspuns:
a) concurs real simplu (între faptele concurente nu există o altă legătură, cu excepţia legăturii in personam dată de identitatea subiectului infracţiunilor);
b) concurs real calificat sau caracterizat sau cu conexitate (săvârşirea unei infracţiuni are loc pentru a înlesni sau ascunde o altă infracţiune).
10. Definiţi concursul real cu conexitate etiologică
Răspuns: Se caracterizează prin aceea că o infracţiune este comisă pentru înlesnirea altei infracţiuni. Ambele infracţiuni sunt comise cu intenţie directă, iar rezoluţia infracţională privind infracţiunea scop trebuie să ia naştere anterior săvârşirii infracţiunii mijloc.
11. Definiţi concursul real cu conexitate consecvenţială
Răspuns: Infractorul săvârşeşte o infracţiune pentru a ascunde o altă infracţiune săvârşită anterior. Prima infracţiune poate fi comisă atât cu intenţie, cât şi din culpă. Cea de-a doua e întotdeauna comisă cu intenţie directă, pentru că are un scop special, constând în ascunderea primei infracţiuni.
12. Care este criteriul de delimitare între concursul real şi concursul ideal?
Răspuns: Se înlătură acţiunea şi, dacă în urma acestei operaţiuni nu mai avem nicio infracţiune, înseamnă că suntem în prezenţa unui concurs ideal. Dacă în urma înlăturării acţiunii avem totuşi o infracţiune, înseamnă că suntem în prezenţa unui concurs real.
13. Enumeraţi etapele sancţionării concursului de infracţiuni în cazul persoanei fizice
Răspuns:
a) stabilirea pedepsei pentru fiecare dintre infracţiunile concurente;
b) alegerea pedepsei de bază (cea mai grea);
c) majorarea pedepsei de bază (facultativă).
14. Care sunt ipotezele de sancţionare a concursului în raport de specia pedepselor aplicabile pentru infracţiunile concurente?
Răspuns:
a) când pentru una dintre infracţiuni s-a stabilit detenţiunea pe viaţă, iar pentru celelalte pedeapsa cu închisoarea sau amenda => se aplică detenţiunea pe viaţă;
b) când pentru toate infracţiunile s-a stabilit pedeapsa cu închisoarea => se alege pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul special, iar dacă nu e îndestulător se mai poate adăuga un spor de până la 5 ani;
c) când pentru toate infracţiunile s-au stabilit pedepse cu amenda => se va aplica pedeapsa cea mai mare, care poate fi majorată până la maximul ei special, iar dacă e neîndestulător se poate adăuga un spor de până la jumătate din acest maxim;
d) când pentru o infracţiune s-a stabilit pedeapsa cu închisoarea, iar pentru o alta o pedeapsă cu amenda => se va aplica pedeapsa închisorii, la care instanţa poate adăuga amenda în tot sau în parte;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea şi mai multe pedepse cu amenda, se va aplica pedeapsa închisorii obţinută conform punctului b), la care se poate adăuga în tto sau în parte pedeapsa amenzii obţinută conform punctului c).
15. Care sunt limitele pedepsei rezultante aplicabile pentru concursul de infracţiuni?
Răspuns:
a) niciodată pedeapsa rezultantă nu poate depăşi totalul aritmetic al pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente;
b) pedeapsa rezultantă nu va putea depăşi maximul special al pedepsei de bază şi sporul de 5 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv sporul de jumătate din maximul special, în cazul pedepsei amenzii;
c) atunci când pentru niciuna dintre faptele concurente maximul special nu depăşeşte 10 ani, pedeapsa rezultantă nu poate depăşi 25 de ani, indiferent de cauzele de agravare; dacă pentru cel puţin una dintre faptele concurente legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani, pedeapsa rezultantă nu poate depăşi 30 de ani, deoarece acesta este maximul general al pedepsei închisorii.
16. Care sunt ipotezele instituţiei contopirii pedepselor pentru infracţiuni concurente săvârşite de persoana fizică?
Răspuns:
a) situaţia în care, după condamnarea definitivă pentru o infracţiune, infractorul e judecat pentru o altă infracţiune concurentă;
b) ambele infracţiuni concurente au fost definitiv judecate, dar prin hotărâri distincte;
c) ipoteza în care infracţiunile concurente au fost judecate în grupe de câte două sau mai multe, prin hotărâri distincte.
Trimiteți un comentariu