Alte întrebări la drept penal, partea generală II, 1
01. Enumeraţi şi definiţi cele două forme ale unităţii de infracţiune
Răspuns:
a) unitatea naturală – determinată de însăşi natura actului de executare;
b) unitatea legală – creată de legiuitor prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni a mai multor acţiuni care altfel ar da naştere unei pluralităţi.
02. De câte feluri este unitatea naturală?
Răspuns:
a) infracţiunea simplă;
b) unitatea naturală colectivă;
c) infracţiunea continuă.
03. De câte feluri este unitatea legală?
Răspuns:
a) infracţiunea continuată;
b) infracţiunea complexă;
c) infracţiunea de obicei;
d) infracţiunea progresivă.
04. Definiţi infracţiunea simplă
Răspuns: Acea formă a unităţii naturale de infracţiune caracterizată de o singură acţiune care produce un singur rezultat şi completează conţinutul legal al unei singure norme de incriminare.
05. Definiţi unitatea naturală colectivă
Răspuns: Acea formă a unităţii naturale de infracţiune caracterizată de faptul că acţiunea care intră în structura sa se compune dintr-o pluralitate de acte materiale.
06. Enumeraţi condiţiile de existenţă ale unităţii naturale colective
Răspuns:
a) unitatea de acţiune;
b) omogenitatea juridică;
c) unitatea subiectului pasiv.
07. Care sunt condiţiile de care depinde unitatea naturală colectivă?
Răspuns:
a) unitatea manifestării de voinţă;
b) unitatea spaţio-temporală (unitatea procesului execuţional);
c) omogenitatea materială a actelor.
08. Care sunt formele de vinovăţie cu care este compatibilă unitatea naturală colectivă?
Răspuns: Oricare din formele vinovăţiei, cu precizarea că toate actele care se integrează în structura sa trebuie să fie comise cu aceeaşi formă de vinovăţie.
09. Definiţi infracţiunea continuă
Răspuns: Acea formă a unităţii naturale de infracţiune în cazul căreia, după întrunirea tuturor elementelor constitutive, acţiunea sau inacţiunea se prelungeşte în timp prin voinţa autorului.
10. Enumeraţi condiţiile de existenţă ale infracţiunii continue
Răspuns:
a) existenţa unui act de executare care se prelungeşte în timp;
b) unitatea elementului subiectiv.
11. Care sunt criteriile de recunoaştere a unei infracţiuni continue comisive?
Răspuns:
a) definiţia legală a infracţiunii (legiuitorul foloseşte termeni ca: deţinere, conducere, purtare, sechestrare, ascundere etc.);
b) natura valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare (este vorba de valori sociale care nu sunt desfiinţate prin comiterea infracţiunii, ci suferă doar o restrângere, o comprimare, revenind la forma iniţială după încetarea agresiunii);
c) modul concret de săvârşire a infracţiunii.
12. Care este diferenţa dintre infracţiunea omisivă proprie instantanee şi continuă?
Răspuns: Infracţiunea omisivă proprie este instantanee atunci când norma de incriminare sancţionează nerespectarea unei obligaţii susceptibile de executare printr-un singur act şi este continuă atunci când norma de incriminare sancţionează încălcarea unei obligaţii cu caracter de permanenţă.
13. Clasificaţi infracţiunile continue
Răspuns:
a) infracţiuni continue permanente (în cazul cărora este suficient actul iniţial, urmat de prelungirea în timp a acţiunii/inacţiunii, fără a fi necesară o reiterare a acestui act);
b) infracţiuni continue succesive (săvârşirea lor poate presupune o reiterare a actului iniţial la diverse intervale de timp, dar întreruperile care intervin sunt fireşti, impuse chiar de natura infracţiunii).
14. Faceţi diferenţa dintre consumarea şi epuizarea infracţiunii continue
Răspuns: Infracţiunea continuă se consumă în momentul în care sunt întrunite toate elementele cerute de incriminarea tip şi se epuizează în momentul în care acţiunea sau inacţiunea ia sfârşit.
Răspuns:
a) unitatea naturală – determinată de însăşi natura actului de executare;
b) unitatea legală – creată de legiuitor prin reunirea în conţinutul unei singure infracţiuni a mai multor acţiuni care altfel ar da naştere unei pluralităţi.
02. De câte feluri este unitatea naturală?
Răspuns:
a) infracţiunea simplă;
b) unitatea naturală colectivă;
c) infracţiunea continuă.
03. De câte feluri este unitatea legală?
Răspuns:
a) infracţiunea continuată;
b) infracţiunea complexă;
c) infracţiunea de obicei;
d) infracţiunea progresivă.
04. Definiţi infracţiunea simplă
Răspuns: Acea formă a unităţii naturale de infracţiune caracterizată de o singură acţiune care produce un singur rezultat şi completează conţinutul legal al unei singure norme de incriminare.
05. Definiţi unitatea naturală colectivă
Răspuns: Acea formă a unităţii naturale de infracţiune caracterizată de faptul că acţiunea care intră în structura sa se compune dintr-o pluralitate de acte materiale.
06. Enumeraţi condiţiile de existenţă ale unităţii naturale colective
Răspuns:
a) unitatea de acţiune;
b) omogenitatea juridică;
c) unitatea subiectului pasiv.
07. Care sunt condiţiile de care depinde unitatea naturală colectivă?
Răspuns:
a) unitatea manifestării de voinţă;
b) unitatea spaţio-temporală (unitatea procesului execuţional);
c) omogenitatea materială a actelor.
08. Care sunt formele de vinovăţie cu care este compatibilă unitatea naturală colectivă?
Răspuns: Oricare din formele vinovăţiei, cu precizarea că toate actele care se integrează în structura sa trebuie să fie comise cu aceeaşi formă de vinovăţie.
09. Definiţi infracţiunea continuă
Răspuns: Acea formă a unităţii naturale de infracţiune în cazul căreia, după întrunirea tuturor elementelor constitutive, acţiunea sau inacţiunea se prelungeşte în timp prin voinţa autorului.
10. Enumeraţi condiţiile de existenţă ale infracţiunii continue
Răspuns:
a) existenţa unui act de executare care se prelungeşte în timp;
b) unitatea elementului subiectiv.
11. Care sunt criteriile de recunoaştere a unei infracţiuni continue comisive?
Răspuns:
a) definiţia legală a infracţiunii (legiuitorul foloseşte termeni ca: deţinere, conducere, purtare, sechestrare, ascundere etc.);
b) natura valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare (este vorba de valori sociale care nu sunt desfiinţate prin comiterea infracţiunii, ci suferă doar o restrângere, o comprimare, revenind la forma iniţială după încetarea agresiunii);
c) modul concret de săvârşire a infracţiunii.
12. Care este diferenţa dintre infracţiunea omisivă proprie instantanee şi continuă?
Răspuns: Infracţiunea omisivă proprie este instantanee atunci când norma de incriminare sancţionează nerespectarea unei obligaţii susceptibile de executare printr-un singur act şi este continuă atunci când norma de incriminare sancţionează încălcarea unei obligaţii cu caracter de permanenţă.
13. Clasificaţi infracţiunile continue
Răspuns:
a) infracţiuni continue permanente (în cazul cărora este suficient actul iniţial, urmat de prelungirea în timp a acţiunii/inacţiunii, fără a fi necesară o reiterare a acestui act);
b) infracţiuni continue succesive (săvârşirea lor poate presupune o reiterare a actului iniţial la diverse intervale de timp, dar întreruperile care intervin sunt fireşti, impuse chiar de natura infracţiunii).
14. Faceţi diferenţa dintre consumarea şi epuizarea infracţiunii continue
Răspuns: Infracţiunea continuă se consumă în momentul în care sunt întrunite toate elementele cerute de incriminarea tip şi se epuizează în momentul în care acţiunea sau inacţiunea ia sfârşit.
Trimiteți un comentariu