Întrebări drept internaţional public (IX)
01. Ce este rezerva? Ce i se asimilează?
Răspuns: Rezerva este definită în mod curent ca fiind declaraţia unui stat, produsă fie la semnarea unui tratat, fie în cadrul procedurilor ulterioare de angajament, declaraţie prin care el înţelege să excludă, în ce-l priveşte, anumite dispoziţii ale tratatului, sau să nu accepte anumite obligaţii care ar interveni ca o consecinţă a tratatului.
02. Care rezerve sunt excluse?
Răspuns:
a) rezerva interzisă de tratat, în mod generic;
b) rezerva care este incompatibilă cu scopul şi obiectul tratatului.
03. Care sunt perspectivele din care poate fi evocată problema validităţii tratatelor?
Răspuns: Problema validităţii tratatelor poate fi evocată din mai multe perspective: a capacităţii subiectelor de drept, a formei, a consimţământului şi a obiectului.
04. Care sunt limitările capacităţii mişcărilor de eliberare naţională impuse de practica internaţională?
Răspuns: Capacitatea mişcărilor de eliberare naţională de a încheia tratate a fost limitată la trei categorii de acte:
a) acordurile de independenţă;
b) tratatele privind conducerea ostilităţilor armate;
c) anumite acte constitutive ale unor organizaţii internaţionale.
05. Enumeraţi viciile de consimţământ în dreptul tratatelor.
Răspuns:
a) eroarea;
b) dolul;
c) coruperea reprezentantului unui stat;
d) constrângerea exercitată asupra reprezentanţilor statali;
e) constrângerea exercitată asupra unui stat.
06. Care sunt condiţiile speciale pentru admiterea erorii de fapt?
Răspuns:
a) eroarea să nu fie imputabilă comportamentului statului care o invocă;
b) să nu existe circumstanţe care ar fi trebuit să avertizeze subiectul de drept în legătură cu posibilitatea unei erori.
07. În ce constă constrângerea ilicită exercitată asupra unui stat?
Răspuns:
a) utilizarea forţei ca mijloc de constrângere;
b) utilizarea ameninţării cu forţa.
08. Ce sunt normele jus cogens?
Răspuns: Criteriul normelor peremptorii constă în faptul că existenţa lor nu se legitimează prin faptul că satisfac interesele particulare ale statelor, ci prin faptul că protejează interesul “mai înalt” al întregii comunităţi internaţionale.
09. Enumeraţi modalităţile de ratificare a tratatelor.
Răspuns:
a) semnătura;
b) schimbul instrumentelor;
c) acceptarea;
d) aderarea;
e) aprobarea).
Enumerarea nu este limitativă.
10. Enunţaţi trăsăturile ratificării.
Răspuns: Ratificarea este:
a) discreţionară;
b) neuniformă.
11. Enumeraţi garanţiile de executare.
Răspuns: Există două mari categorii de garanţii:
a) garanţiile interstatale;
b) garanţiile internaţionale (instituirea comisiilor internaţionale de control).
La rândul lor, garanţiile interstatale sunt de mai multe feluri:
a) gajul;
b) garanţia promisă de una sau mai multe puteri;
c) controlul reciproc al îndeplinirii angajamentelor.
12. Care sunt cele trei aspecte ale problematicii tratatelor?
Răspuns:
a) efectele tratatului în raporturile dintre părţi;
b) efectele faţă de terţi;
c) efectele tratatelor aflate în conflict.
13. Care sunt principiile generale de interpretare care lămuresc incompatibilităţile între normele care îşi au suportul în acte diferite?
Răspuns:
a) lex posterior (criteriul cronologic);
b) lex superior (criteriul ierarhic);
c) lex specialis (criteriul specialităţii normelor).
Răspuns: Rezerva este definită în mod curent ca fiind declaraţia unui stat, produsă fie la semnarea unui tratat, fie în cadrul procedurilor ulterioare de angajament, declaraţie prin care el înţelege să excludă, în ce-l priveşte, anumite dispoziţii ale tratatului, sau să nu accepte anumite obligaţii care ar interveni ca o consecinţă a tratatului.
02. Care rezerve sunt excluse?
Răspuns:
a) rezerva interzisă de tratat, în mod generic;
b) rezerva care este incompatibilă cu scopul şi obiectul tratatului.
03. Care sunt perspectivele din care poate fi evocată problema validităţii tratatelor?
Răspuns: Problema validităţii tratatelor poate fi evocată din mai multe perspective: a capacităţii subiectelor de drept, a formei, a consimţământului şi a obiectului.
04. Care sunt limitările capacităţii mişcărilor de eliberare naţională impuse de practica internaţională?
Răspuns: Capacitatea mişcărilor de eliberare naţională de a încheia tratate a fost limitată la trei categorii de acte:
a) acordurile de independenţă;
b) tratatele privind conducerea ostilităţilor armate;
c) anumite acte constitutive ale unor organizaţii internaţionale.
05. Enumeraţi viciile de consimţământ în dreptul tratatelor.
Răspuns:
a) eroarea;
b) dolul;
c) coruperea reprezentantului unui stat;
d) constrângerea exercitată asupra reprezentanţilor statali;
e) constrângerea exercitată asupra unui stat.
06. Care sunt condiţiile speciale pentru admiterea erorii de fapt?
Răspuns:
a) eroarea să nu fie imputabilă comportamentului statului care o invocă;
b) să nu existe circumstanţe care ar fi trebuit să avertizeze subiectul de drept în legătură cu posibilitatea unei erori.
07. În ce constă constrângerea ilicită exercitată asupra unui stat?
Răspuns:
a) utilizarea forţei ca mijloc de constrângere;
b) utilizarea ameninţării cu forţa.
08. Ce sunt normele jus cogens?
Răspuns: Criteriul normelor peremptorii constă în faptul că existenţa lor nu se legitimează prin faptul că satisfac interesele particulare ale statelor, ci prin faptul că protejează interesul “mai înalt” al întregii comunităţi internaţionale.
09. Enumeraţi modalităţile de ratificare a tratatelor.
Răspuns:
a) semnătura;
b) schimbul instrumentelor;
c) acceptarea;
d) aderarea;
e) aprobarea).
Enumerarea nu este limitativă.
10. Enunţaţi trăsăturile ratificării.
Răspuns: Ratificarea este:
a) discreţionară;
b) neuniformă.
11. Enumeraţi garanţiile de executare.
Răspuns: Există două mari categorii de garanţii:
a) garanţiile interstatale;
b) garanţiile internaţionale (instituirea comisiilor internaţionale de control).
La rândul lor, garanţiile interstatale sunt de mai multe feluri:
a) gajul;
b) garanţia promisă de una sau mai multe puteri;
c) controlul reciproc al îndeplinirii angajamentelor.
12. Care sunt cele trei aspecte ale problematicii tratatelor?
Răspuns:
a) efectele tratatului în raporturile dintre părţi;
b) efectele faţă de terţi;
c) efectele tratatelor aflate în conflict.
13. Care sunt principiile generale de interpretare care lămuresc incompatibilităţile între normele care îşi au suportul în acte diferite?
Răspuns:
a) lex posterior (criteriul cronologic);
b) lex superior (criteriul ierarhic);
c) lex specialis (criteriul specialităţii normelor).
Trimiteți un comentariu