Întrebări drept internaţional public (XXI)
01. Când se generalizează practica reprezentării permanente?
Răspuns: După Pacea de la Westfalia.
02. Ce este dreptul de legaţie activă al statului acreditant? Dar dreptul de legaţie pasivă al statului acreditar?
Răspuns: Dreptul de legaţie activă al statului acreditant este dreptul de a acredita reprezentanţi diplomatici în alte state.
Dreptul de legaţie pasivă al statului acreditar este dreptul de a primi pe teritoriul de stat reprezentanţii altor state.
Ambele drepturi sunt imperfecte, în sensul că niciun stat nu poate pretinde altui stat să-i primească reprezentanţii permanenţi. Ambele drepturi sunt subordonate consimţământului mutual.
03. Enumeraţi agenţii diplomatici
Răspuns:
a) şeful misiunii;
b) personalul diplomatic al misiunii.
04. Ce sunt scrisorile de acreditare?
Răspuns: Termenul desemnează un document care atestă caracterul public al misiunii şi faptul că se poate avea încredere în calitatea de reprezentant deplin a şefului misiunii.
05. Ce este acreditarea multiplă? Dar reprezentarea comună?
Răspuns: Acreditarea este multiplă atunci când şeful misiunii este acreditat în mai multe state, are reşedinţă permanentă în unul dintre ele iar în celelalte misiunea este condusă de un însărcinat cu afaceri ad-interim.
Reprezentarea este comună atunci când mai multe state acreditează aceeaşi persoană într-un stat terţ. În această situaţie procedura de acreditare nu devine una colectivă, ci rămâne una individuală.
06. Enumeraţi clasele agenţilor diplomatici.
Răspuns:
a) ambasadori şi nunţi;
b) trimişi extraordinari, miniştri plenipotenţiari şi inter-nunţi;
c) miniştri rezidenţi (clasă eliminată de CV – 1961);
d) însărcinaţi cu afaceri permanenţi sau temporari.
07. Enumeraţi funcţiile misiunii diplomatice.
Răspuns:
a) reprezentarea statului acreditant pe lângă statul acreditar;
b) protejarea intereselor statului acreditant şi a naţionalilor săi în statul acreditar;
c) angajarea de negocieri cu guvernul statului acreditar;
d) conducerea, prin mijloace licite, a unei activităţi de informare în beneficiul statului acreditant, care are ca obiect situaţia generală a evenimentelor din statul acreditar;
e) promovarea unor relaţii amicale şi dezvoltarea relaţiilor economice, culturale, ştiinţifice între cele două state.
08. Clasificaţi imunităţile diplomatice.
Răspuns:
a) imunităţi in rem;
b) imunităţi in personam.
09. În ce constă ficţiunea juridică a extrateritorialităţii?
Răspuns: Prin acest concept se consideră că, în exercitarea misiunii, agentul diplomatic nu a părăsit propriul său stat, iar localurile ambasadei şi reşedinţa ambasadorului fac parte din teritoriul statului acreditant. Conceptul a fost repudiat de CV – 1961.
10. Ce este fundamentul funcţional al imunităţilor diplomatice?
Răspuns: Imunităţile şi privilegiile sunt circumscrise scopului realizării eficiente a funcţiilor diplomatice, ceea ce implică faptul că scopul lor nu este în niciun caz acela de a acorda beneficii exorbitante indivizilor.
11. In ce constau imunităţile şi privilegiile in rem?
Răspuns:
a) libertatea comunicaţiilor oficiale (realizată prin inviolabilitatea valizei diplomatice);
b) inviolabilitatea localurilor misiunii diplomatice (care implică interdicţia ca ele să facă obiectul unei percheziţii sau al unui control oarecare).
12. Enumeraţi imunităţile şi privilegiile in personam.
Răspuns: Agenţii diplomatici nu pot fi supuşi unor restricţii care să le stingherească libertatea de circulaţie, nu pot fi judecaţi, nu pot fi arestaţi sau plasaţi în stare de detenţie.
13. Care sunt perspectivele din care trebuie analizată imunitatea de jurisdicţie a agenţilor diplomatici?
Răspuns:
a) întinderea imunităţilor ratione personae;
b) întinderea imunităţilor ratione materiae;
c) întinderea imunităţilor ratione temporis.
14. Ce sunt agenţii consulari?
Răspuns: Noţiunea înglobează întregul personal însărcinat cu o misiune consulară sau care îndeplineşte funcţii consulare.
15. Clasificarea şefilor de misiuni consulare.
Răspuns:
a) consuli generali;
b) consuli;
c) viceconsuli;
d) agenţi consulari.
16. Clasificarea agenţilor consulari.
Răspuns:
a) funcţionari consulari de carieră;
b) funcţionari consulari onorifici.
17. Ce este patenta consulară? Dar exequatur?
Răspuns: Patenta consulară este actul prin care se face numirea şefilor de post consular. Exequatur este actul discreţionar prin care statul de reşedinţă face admiterea şefilor de post consular.
18. Ce este instituţia consulară?
Răspuns: Este instituţia care reflectă dreptul cooperării, creşterea sau declinul relaţiilor consulare reflectând intensitatea relaţiilor economice, comerciale sau sociale dintre cele două state.
19. Enumeraţi funcţiile consulare
Răspuns:
a) protejarea şi apărarea intereselor statului trimiţător şi în special interesele cetăţenilor săi în statul de reşedintă;
b) eliberarea de paşapoarte şi titluri de călătorie, vize sau alte documente, pentru cetăţenii statului trimiţător;
c) exercitarea activităţilor notariale şi prestarea unor servicii de stare civilă sau a altor servicii administrative în favoarea cetăţenilor statului trimiţător;
d) transmiterea actelor judiciare şi extrajudiciare, efectuarea comisiilor rogatorii;
e) asistarea navelor sau aeronavelor înmatriculate în statul trimiţător.
Răspuns: După Pacea de la Westfalia.
02. Ce este dreptul de legaţie activă al statului acreditant? Dar dreptul de legaţie pasivă al statului acreditar?
Răspuns: Dreptul de legaţie activă al statului acreditant este dreptul de a acredita reprezentanţi diplomatici în alte state.
Dreptul de legaţie pasivă al statului acreditar este dreptul de a primi pe teritoriul de stat reprezentanţii altor state.
Ambele drepturi sunt imperfecte, în sensul că niciun stat nu poate pretinde altui stat să-i primească reprezentanţii permanenţi. Ambele drepturi sunt subordonate consimţământului mutual.
03. Enumeraţi agenţii diplomatici
Răspuns:
a) şeful misiunii;
b) personalul diplomatic al misiunii.
04. Ce sunt scrisorile de acreditare?
Răspuns: Termenul desemnează un document care atestă caracterul public al misiunii şi faptul că se poate avea încredere în calitatea de reprezentant deplin a şefului misiunii.
05. Ce este acreditarea multiplă? Dar reprezentarea comună?
Răspuns: Acreditarea este multiplă atunci când şeful misiunii este acreditat în mai multe state, are reşedinţă permanentă în unul dintre ele iar în celelalte misiunea este condusă de un însărcinat cu afaceri ad-interim.
Reprezentarea este comună atunci când mai multe state acreditează aceeaşi persoană într-un stat terţ. În această situaţie procedura de acreditare nu devine una colectivă, ci rămâne una individuală.
06. Enumeraţi clasele agenţilor diplomatici.
Răspuns:
a) ambasadori şi nunţi;
b) trimişi extraordinari, miniştri plenipotenţiari şi inter-nunţi;
c) miniştri rezidenţi (clasă eliminată de CV – 1961);
d) însărcinaţi cu afaceri permanenţi sau temporari.
07. Enumeraţi funcţiile misiunii diplomatice.
Răspuns:
a) reprezentarea statului acreditant pe lângă statul acreditar;
b) protejarea intereselor statului acreditant şi a naţionalilor săi în statul acreditar;
c) angajarea de negocieri cu guvernul statului acreditar;
d) conducerea, prin mijloace licite, a unei activităţi de informare în beneficiul statului acreditant, care are ca obiect situaţia generală a evenimentelor din statul acreditar;
e) promovarea unor relaţii amicale şi dezvoltarea relaţiilor economice, culturale, ştiinţifice între cele două state.
08. Clasificaţi imunităţile diplomatice.
Răspuns:
a) imunităţi in rem;
b) imunităţi in personam.
09. În ce constă ficţiunea juridică a extrateritorialităţii?
Răspuns: Prin acest concept se consideră că, în exercitarea misiunii, agentul diplomatic nu a părăsit propriul său stat, iar localurile ambasadei şi reşedinţa ambasadorului fac parte din teritoriul statului acreditant. Conceptul a fost repudiat de CV – 1961.
10. Ce este fundamentul funcţional al imunităţilor diplomatice?
Răspuns: Imunităţile şi privilegiile sunt circumscrise scopului realizării eficiente a funcţiilor diplomatice, ceea ce implică faptul că scopul lor nu este în niciun caz acela de a acorda beneficii exorbitante indivizilor.
11. In ce constau imunităţile şi privilegiile in rem?
Răspuns:
a) libertatea comunicaţiilor oficiale (realizată prin inviolabilitatea valizei diplomatice);
b) inviolabilitatea localurilor misiunii diplomatice (care implică interdicţia ca ele să facă obiectul unei percheziţii sau al unui control oarecare).
12. Enumeraţi imunităţile şi privilegiile in personam.
Răspuns: Agenţii diplomatici nu pot fi supuşi unor restricţii care să le stingherească libertatea de circulaţie, nu pot fi judecaţi, nu pot fi arestaţi sau plasaţi în stare de detenţie.
13. Care sunt perspectivele din care trebuie analizată imunitatea de jurisdicţie a agenţilor diplomatici?
Răspuns:
a) întinderea imunităţilor ratione personae;
b) întinderea imunităţilor ratione materiae;
c) întinderea imunităţilor ratione temporis.
14. Ce sunt agenţii consulari?
Răspuns: Noţiunea înglobează întregul personal însărcinat cu o misiune consulară sau care îndeplineşte funcţii consulare.
15. Clasificarea şefilor de misiuni consulare.
Răspuns:
a) consuli generali;
b) consuli;
c) viceconsuli;
d) agenţi consulari.
16. Clasificarea agenţilor consulari.
Răspuns:
a) funcţionari consulari de carieră;
b) funcţionari consulari onorifici.
17. Ce este patenta consulară? Dar exequatur?
Răspuns: Patenta consulară este actul prin care se face numirea şefilor de post consular. Exequatur este actul discreţionar prin care statul de reşedinţă face admiterea şefilor de post consular.
18. Ce este instituţia consulară?
Răspuns: Este instituţia care reflectă dreptul cooperării, creşterea sau declinul relaţiilor consulare reflectând intensitatea relaţiilor economice, comerciale sau sociale dintre cele două state.
19. Enumeraţi funcţiile consulare
Răspuns:
a) protejarea şi apărarea intereselor statului trimiţător şi în special interesele cetăţenilor săi în statul de reşedintă;
b) eliberarea de paşapoarte şi titluri de călătorie, vize sau alte documente, pentru cetăţenii statului trimiţător;
c) exercitarea activităţilor notariale şi prestarea unor servicii de stare civilă sau a altor servicii administrative în favoarea cetăţenilor statului trimiţător;
d) transmiterea actelor judiciare şi extrajudiciare, efectuarea comisiilor rogatorii;
e) asistarea navelor sau aeronavelor înmatriculate în statul trimiţător.
Trimiteți un comentariu