Întrebări drept internaţional public (XIX)
01. Definiţi răspunderea în dreptul internaţional.
Răspuns: În sistemul dreptului internaţional, instituţia răspunderii acoperă consecinţele comportamentelor statelor suverane, extinzându-se şi la organizaţiile internaţionale, în calitatea lor de subiecte derivate.
02. Ce presupune răspunderea?
Răspuns:
a) un fapt ilicit (un act contrar dreptului internaţional);
b) o relaţie între faptul material şi un subiect de drept internaţional determinat, în virtutea căruia actul poate fi imputat subiectului de drept.
03. Ce este faptul ilicit în dreptul internaţional?
Răspuns: Orice comportament antijuridic (acţiune sau omisiune) contrar obligaţiilor care decurg din norme convenţionale, cutumiare sau principii generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate.
04. Enumeraţi felurile prejudiciului.
Răspuns: Prejudiciul moral şi prejudiciul material.
Prejudiciul direct şi prejudiciul indirect.
Prejudiciul imediat şi prejudiciul mediat.
05. Ce este răspunderea statelor pentru actele organelor de stat?
Răspuns: Orice organ de stat, indiferent că aparţine puterii constituante, legislative, judiciare, executive sau administrative, şi indiferent de poziţia ierarhică în sistemul juridic intern, poate angaja răspunderea statului.
Statul răspunde nu numai pentru că a edictat o legislaţie contrară dreptului internaţional, ci şi pentru omisiunea de a fi introdus în legislaţia internă norme conforme angajamentelor sale internaţionale.
06. Ce este răspunderea statelor pentru actele entităţilor abilitate să exercite prerogativele puterii publice?
Răspuns: Proiectul CDI asimilează, conform principiului efectivităţii, faptelor imputabile statului comportamentul colectivităţilor publice teritoriale (provincii, regiuni, judeţe, municipii etc.), independent de statutul lor de drept intern şi chiar în absenţa integrării lor stricte sau formale în structura statului.
07. Ce este răspunderea statelor pentru fapte care nu le sunt imputabile în mod direct?
Răspuns: Statul răspunde pentru abstenţiunea ilicită în ipoteza faptelor comise de particulari, numai sub rezerva ca dreptul internaţional să impună statului obligaţia de a le împiedica.
08. Daţi exemple de acţiuni care atrag imputabilitatea pentru răspundere absolută.
Răspuns:
a) utilizarea paşnică a energiei atomice;
b) transportul maritim al hidrocarburilor;
c) lansarea unor obiecte spaţiale;
d) exploatarea rezervelor de petrol din spaţiile maritime.
09. Care sunt consecinţele responsabilităţii, dintr-o perspectivă funcţională?
Răspuns:
a) autoprotecţia;
b) restituirea;
c) reparaţia.
10. Ce este restitutio in integrum?
Răspuns: Restabilirea situatiei anterioare (status quo ante), care ar fi existat dacă faptul ilicit nu s-ar fi produs.
11. Ce este reparaţia?
Răspuns: Constă în indemnizarea statului lezat cu un echivalent bănesc al prejudiciului suportat, fiind consecinţa cea mai frecvent întâlnită pe care trebuie să o accepte un stat responsabil.
12. Ce este satisfacţia?
Răspuns: Repară atingerile aduse onoarei, demnităţii şi prestigiului unui stat suveran. Concret, cu titlul de satisfacţie se exprimă în general regrete însoţite de scuze şi de recunoaşterea ilicitului. Statul lezat poate să aştepte sau să pretindă şi alte forme de scuze.
13. Care sunt circumstanţele care exclud ilicitul internaţional?
Răspuns:
a) consimţământul statului lezat;
b) legitima apărare;
c) contramăsurile legitime;
d) forţa majoră;
e) pericolul extrem (distress);
f) starea de necesitate.
14. Enumeraţi condiţiile care validează consimţământul statului lezat.
Răspuns:
a) să fie exprimat de organele competente să angajeze statul în plan internaţional;
b) să fie liber, neafectat de vicii de consimţământ;
c) să fie efectiv exprimat, neputând fi prezumat;
d) să poată fi stabilit în mod clar;
e) să preceadă comportamentul care ar putea fi considerat ilicit sau să fie concomitent cu acesta.
15. Ce este legitima apărare în dreptul internaţional?
Răspuns: Reprezintă o formă de autoapărare, alături de represalii.
16. Enunţaţi formula Webster.
Răspuns: Necesitatea legitimei apărări este imediată, imperioasă, nu permite alegerea mijloacelor şi nu lasă timp pentru deliberare.
17. Definiţi forţa majoră şi cazul fortuit.
Răspuns: Forţa majoră pune în evidenţă caracterul irezistibil al forţei exterioare.
Cazul fortuit pune în evidenţă caracterul imprevizibil.
18. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească forţa majoră şi cazul fortuit.
Răspuns:
a) forţa irezistibilă sau evenimentul neprevăzut trebuie să facă imposibilă executarea;
b) trebuie să existe o relaţie cauzală între evenimente şi neexecutarea obligaţiei;
c) evenimentele nu trebuie să facă parte din categoria celor care ar putea fi imputabile statului care le invocă;
d) statul să nu îşi fi asumat riscul intervenţiei evenimentelor.
19. Definiţi pericolul extrem (distress)
Răspuns: Situaţia în care autorul actului, organ al statului, nu are la îndemână un alt mod rezonabil de a-şi salva propria viaţă sau viaţa persoanelor aflate în grija sa.
20. Care sunt situaţiile în care pericolul extrem este inoperant?
Răspuns:
a) atunci când situaţia de pericol extrem a fost provocată de comportamentul statului care o invocă cu titlul de cauză exoneratoare;
b) atunci când comportamentul adoptat pentru evitarea pericolului ar putea crea un pericol comparabil, sau superior, pericolului care a fost luat în considerare.
21. Ce este starea de necesitate în dreptul internaţional?
Răspuns: Are în comun cu pericolul extrem faptul că exonerează de răspundere pentru un act voluntar determinat de un pericol grav. Diferenţa constă în faptul că în cazul stării de necesitate pericolul numai ameninţă viaţa unui organ de stat sau viaţa celor pe care acest organ îi are în grijă, ci un interes esenţial al statului, care poate fi salvgardat numai prin comportamentul ilicit adoptat în stare de necesitate.
Răspuns: În sistemul dreptului internaţional, instituţia răspunderii acoperă consecinţele comportamentelor statelor suverane, extinzându-se şi la organizaţiile internaţionale, în calitatea lor de subiecte derivate.
02. Ce presupune răspunderea?
Răspuns:
a) un fapt ilicit (un act contrar dreptului internaţional);
b) o relaţie între faptul material şi un subiect de drept internaţional determinat, în virtutea căruia actul poate fi imputat subiectului de drept.
03. Ce este faptul ilicit în dreptul internaţional?
Răspuns: Orice comportament antijuridic (acţiune sau omisiune) contrar obligaţiilor care decurg din norme convenţionale, cutumiare sau principii generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate.
04. Enumeraţi felurile prejudiciului.
Răspuns: Prejudiciul moral şi prejudiciul material.
Prejudiciul direct şi prejudiciul indirect.
Prejudiciul imediat şi prejudiciul mediat.
05. Ce este răspunderea statelor pentru actele organelor de stat?
Răspuns: Orice organ de stat, indiferent că aparţine puterii constituante, legislative, judiciare, executive sau administrative, şi indiferent de poziţia ierarhică în sistemul juridic intern, poate angaja răspunderea statului.
Statul răspunde nu numai pentru că a edictat o legislaţie contrară dreptului internaţional, ci şi pentru omisiunea de a fi introdus în legislaţia internă norme conforme angajamentelor sale internaţionale.
06. Ce este răspunderea statelor pentru actele entităţilor abilitate să exercite prerogativele puterii publice?
Răspuns: Proiectul CDI asimilează, conform principiului efectivităţii, faptelor imputabile statului comportamentul colectivităţilor publice teritoriale (provincii, regiuni, judeţe, municipii etc.), independent de statutul lor de drept intern şi chiar în absenţa integrării lor stricte sau formale în structura statului.
07. Ce este răspunderea statelor pentru fapte care nu le sunt imputabile în mod direct?
Răspuns: Statul răspunde pentru abstenţiunea ilicită în ipoteza faptelor comise de particulari, numai sub rezerva ca dreptul internaţional să impună statului obligaţia de a le împiedica.
08. Daţi exemple de acţiuni care atrag imputabilitatea pentru răspundere absolută.
Răspuns:
a) utilizarea paşnică a energiei atomice;
b) transportul maritim al hidrocarburilor;
c) lansarea unor obiecte spaţiale;
d) exploatarea rezervelor de petrol din spaţiile maritime.
09. Care sunt consecinţele responsabilităţii, dintr-o perspectivă funcţională?
Răspuns:
a) autoprotecţia;
b) restituirea;
c) reparaţia.
10. Ce este restitutio in integrum?
Răspuns: Restabilirea situatiei anterioare (status quo ante), care ar fi existat dacă faptul ilicit nu s-ar fi produs.
11. Ce este reparaţia?
Răspuns: Constă în indemnizarea statului lezat cu un echivalent bănesc al prejudiciului suportat, fiind consecinţa cea mai frecvent întâlnită pe care trebuie să o accepte un stat responsabil.
12. Ce este satisfacţia?
Răspuns: Repară atingerile aduse onoarei, demnităţii şi prestigiului unui stat suveran. Concret, cu titlul de satisfacţie se exprimă în general regrete însoţite de scuze şi de recunoaşterea ilicitului. Statul lezat poate să aştepte sau să pretindă şi alte forme de scuze.
13. Care sunt circumstanţele care exclud ilicitul internaţional?
Răspuns:
a) consimţământul statului lezat;
b) legitima apărare;
c) contramăsurile legitime;
d) forţa majoră;
e) pericolul extrem (distress);
f) starea de necesitate.
14. Enumeraţi condiţiile care validează consimţământul statului lezat.
Răspuns:
a) să fie exprimat de organele competente să angajeze statul în plan internaţional;
b) să fie liber, neafectat de vicii de consimţământ;
c) să fie efectiv exprimat, neputând fi prezumat;
d) să poată fi stabilit în mod clar;
e) să preceadă comportamentul care ar putea fi considerat ilicit sau să fie concomitent cu acesta.
15. Ce este legitima apărare în dreptul internaţional?
Răspuns: Reprezintă o formă de autoapărare, alături de represalii.
16. Enunţaţi formula Webster.
Răspuns: Necesitatea legitimei apărări este imediată, imperioasă, nu permite alegerea mijloacelor şi nu lasă timp pentru deliberare.
17. Definiţi forţa majoră şi cazul fortuit.
Răspuns: Forţa majoră pune în evidenţă caracterul irezistibil al forţei exterioare.
Cazul fortuit pune în evidenţă caracterul imprevizibil.
18. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească forţa majoră şi cazul fortuit.
Răspuns:
a) forţa irezistibilă sau evenimentul neprevăzut trebuie să facă imposibilă executarea;
b) trebuie să existe o relaţie cauzală între evenimente şi neexecutarea obligaţiei;
c) evenimentele nu trebuie să facă parte din categoria celor care ar putea fi imputabile statului care le invocă;
d) statul să nu îşi fi asumat riscul intervenţiei evenimentelor.
19. Definiţi pericolul extrem (distress)
Răspuns: Situaţia în care autorul actului, organ al statului, nu are la îndemână un alt mod rezonabil de a-şi salva propria viaţă sau viaţa persoanelor aflate în grija sa.
20. Care sunt situaţiile în care pericolul extrem este inoperant?
Răspuns:
a) atunci când situaţia de pericol extrem a fost provocată de comportamentul statului care o invocă cu titlul de cauză exoneratoare;
b) atunci când comportamentul adoptat pentru evitarea pericolului ar putea crea un pericol comparabil, sau superior, pericolului care a fost luat în considerare.
21. Ce este starea de necesitate în dreptul internaţional?
Răspuns: Are în comun cu pericolul extrem faptul că exonerează de răspundere pentru un act voluntar determinat de un pericol grav. Diferenţa constă în faptul că în cazul stării de necesitate pericolul numai ameninţă viaţa unui organ de stat sau viaţa celor pe care acest organ îi are în grijă, ci un interes esenţial al statului, care poate fi salvgardat numai prin comportamentul ilicit adoptat în stare de necesitate.
Trimiteți un comentariu