Întrebări drept internaţional public (XII)
01. Care sunt cele două accepţiuni ale termenului “doctrină”?
Răspuns:
a) poziţia politică a unui stat (în general a unei mari puteri) exprimată într-un context internaţional dat;
b) izvor de drept internaţional.
02. Enumeraţi categoriile de acte ale jurisprudenţei internaţionale.
Răspuns:
a) Hotărârile arbitrale;
b) Deciziile Curţii Permanente de Justiţie Internaţională şi cele ale Curţii Internaţionale de Justiţie;
c) Decizii ale unor jurisdicţii regionale (CJCE, Curtea EDO sau Curtea Interamericană a Drepturilor Omului), speciale (Tribunalul Mării, Tribunalele Administrative ale OI sau ale altor organe cu atribuţii jurisdicţionale speciale), sau ad-hoc (Tribunalele militare internaţionale, Tribunalele penale internaţionale pentru ex-Iugoslavia, Ruanda, Somalia şi Sierra Leone, etc.).
03. Care sunt funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească echitatea în dreptul internaţional?
Răspuns:
a) echitatea infra legem (destinată să tempereze eventuala rigoare excesivă a dreptului pozitiv);
b) echitatea praeter legem (mijloc de a completa dreptul pozitiv, oferind o ieşire din situaţia în care dreptul pozitiv prezintă lacune);
c) echitatea contra legem (tinde să înlăture aplicarea în speţă a dreptului pozitiv).
04. Distincţia dintre interpretare şi aplicarea dreptului.
Răspuns: Interpretarea este procesul prin care se stabileşte caracterul juridic şi efectele consensului la care au ajuns părţile. Aplicarea dreptului este procesul de determinare a consecinţelor interpretării într-un caz concret.
05. Distincţia dintre interpretare şi calificarea dreptului
Răspuns: Calificarea este o operaţiune care precede aplicarea unei norme al cărei sens este acceptat şi constant, la o situaţie concret.
06. Distincţia dintre interpretare şi revizuire
Răspuns: Atunci când părţile la tratat decid să opereze modificări în sfera drepturilor şi obligaţiilor reciproce suntem în prezenţa unei revizuiri a tratatului.
07. În ce constă regula in claris non fit interpretatio?
Răspuns: Este considerată inadmisibilă interpretarea unui text clar.
08. Ce este interpretarea autentică?
Răspuns: Interpretarea unilaterală a statelor, care implică atât propriile angajamente cât şi angajamentele pe care le-au asumat celelalte subiecte.
09. În ce constă regula efectului util?
Răspuns: Acest principiu poate fi utilizat pentru a da unei norme cea mai mare deschidere care este compatibilă, în mod rezonabil, cu textul şi cu circumstanţele.
10. În ce constă regula in favorem validitatis?
Răspuns: Regula instituie o prezumţie de bună-credinţă, conform căreia părţile nu pot să contracteze drepturi şi obligaţii asupra unui obiect care este materialmente indisponibil.
11. În ce constă regula contra proferentem?
Răspuns: Dubiul se interpretează în detrimentul părţii care a propus, a redactat sau dictat o anumită clauză, deoarece responsabilitatea pnetru lipsa de claritate a textului îi incumbă.
12. În ce constă regula in dubio pro libertate (prezumţia Lotus)?
Răspuns: În caz de îndoială un comportament al statului suveran trebuie considerat licit.
13. Care sunt cele trei criterii de interpretare impuse de Convenţia de la Viena din 1969 în art. 31-32?
Răspuns:
a) criteriul textual;
b) criteriul sistemic;
c) criteriul teleologic.
14. Enunţaţi normele de interpretare din CV 1969.
Răspuns:
a) Este validă doar interpretarea care afirmă un sens clar;
b) Este validă doar interpretarea care afirmă un sens logic şi rezonabil;
c) Este lipsită de validitate interpretarea abuzivă;
d) Este lipsită de validitate interpretarea care utilizează o altă metodă decât cele indicate în normă.
e) Este lipsită de validitate interpretarea care utilizează alte mijloace de interpretare decât cele indicate limitativ de Convenţie.
Răspuns:
a) poziţia politică a unui stat (în general a unei mari puteri) exprimată într-un context internaţional dat;
b) izvor de drept internaţional.
02. Enumeraţi categoriile de acte ale jurisprudenţei internaţionale.
Răspuns:
a) Hotărârile arbitrale;
b) Deciziile Curţii Permanente de Justiţie Internaţională şi cele ale Curţii Internaţionale de Justiţie;
c) Decizii ale unor jurisdicţii regionale (CJCE, Curtea EDO sau Curtea Interamericană a Drepturilor Omului), speciale (Tribunalul Mării, Tribunalele Administrative ale OI sau ale altor organe cu atribuţii jurisdicţionale speciale), sau ad-hoc (Tribunalele militare internaţionale, Tribunalele penale internaţionale pentru ex-Iugoslavia, Ruanda, Somalia şi Sierra Leone, etc.).
03. Care sunt funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească echitatea în dreptul internaţional?
Răspuns:
a) echitatea infra legem (destinată să tempereze eventuala rigoare excesivă a dreptului pozitiv);
b) echitatea praeter legem (mijloc de a completa dreptul pozitiv, oferind o ieşire din situaţia în care dreptul pozitiv prezintă lacune);
c) echitatea contra legem (tinde să înlăture aplicarea în speţă a dreptului pozitiv).
04. Distincţia dintre interpretare şi aplicarea dreptului.
Răspuns: Interpretarea este procesul prin care se stabileşte caracterul juridic şi efectele consensului la care au ajuns părţile. Aplicarea dreptului este procesul de determinare a consecinţelor interpretării într-un caz concret.
05. Distincţia dintre interpretare şi calificarea dreptului
Răspuns: Calificarea este o operaţiune care precede aplicarea unei norme al cărei sens este acceptat şi constant, la o situaţie concret.
06. Distincţia dintre interpretare şi revizuire
Răspuns: Atunci când părţile la tratat decid să opereze modificări în sfera drepturilor şi obligaţiilor reciproce suntem în prezenţa unei revizuiri a tratatului.
07. În ce constă regula in claris non fit interpretatio?
Răspuns: Este considerată inadmisibilă interpretarea unui text clar.
08. Ce este interpretarea autentică?
Răspuns: Interpretarea unilaterală a statelor, care implică atât propriile angajamente cât şi angajamentele pe care le-au asumat celelalte subiecte.
09. În ce constă regula efectului util?
Răspuns: Acest principiu poate fi utilizat pentru a da unei norme cea mai mare deschidere care este compatibilă, în mod rezonabil, cu textul şi cu circumstanţele.
10. În ce constă regula in favorem validitatis?
Răspuns: Regula instituie o prezumţie de bună-credinţă, conform căreia părţile nu pot să contracteze drepturi şi obligaţii asupra unui obiect care este materialmente indisponibil.
11. În ce constă regula contra proferentem?
Răspuns: Dubiul se interpretează în detrimentul părţii care a propus, a redactat sau dictat o anumită clauză, deoarece responsabilitatea pnetru lipsa de claritate a textului îi incumbă.
12. În ce constă regula in dubio pro libertate (prezumţia Lotus)?
Răspuns: În caz de îndoială un comportament al statului suveran trebuie considerat licit.
13. Care sunt cele trei criterii de interpretare impuse de Convenţia de la Viena din 1969 în art. 31-32?
Răspuns:
a) criteriul textual;
b) criteriul sistemic;
c) criteriul teleologic.
14. Enunţaţi normele de interpretare din CV 1969.
Răspuns:
a) Este validă doar interpretarea care afirmă un sens clar;
b) Este validă doar interpretarea care afirmă un sens logic şi rezonabil;
c) Este lipsită de validitate interpretarea abuzivă;
d) Este lipsită de validitate interpretarea care utilizează o altă metodă decât cele indicate în normă.
e) Este lipsită de validitate interpretarea care utilizează alte mijloace de interpretare decât cele indicate limitativ de Convenţie.
Trimiteți un comentariu