Întrebări la dreptul familiei (X)

01. Definiţi desfacerea căsătoriei.

Răspuns: Desfacerea căsătoriei, divorţul, este singura modalitate de disoluţie a căsătoriei valabil încheiate. Prin excelenţă judiciar, divorţul, fie că este pronunţat la iniţiativa unuia din soţi, fie pe temeiul consimţământului ambilor, stinge, pe data rămânerii irevocabile a hotărârii instanţei, principalele efecte ale actului juridic al căsătoriei în raporturile dintre soţi, în special efectele de natură personală.

02. În ce constă concepţia mixtă asupra divorţului?

Răspuns: Concepţia mixtă asupra divorţului îl priveşte deopotrivă ca remediu şi ca sancţiune: ca remediu pentru că, datorită unor motive temeinice raporturile dintre soţi sunt grav vătămate; ca sancţiune, fiindcă imposibilitatea continuării căsătoriei implică vinovăţia unuia sau a ambilor soţi.

03. Efectele încetării căsătoriei vs. efectele desfacerii căsătoriei.

Răspuns: Sintetizând, efectele încetării căsătoriei sunt diferite de efectele desfacerii căsătoriei în materie de:
a) numele comun al soţilor,
b) drepturile părinteşti asupra copiilor minori rezultaţi din căsătorie,
c) comunitatea de bunuri a soţilor,
d) obligaţia legală de întreţinere.

În cazul încetării căsătoriei, soţul supravieţuitor păstrează numele comun dobândit prin căsătorie. La desfacerea căsătoriei, soţii care au purtat un nume comun, de regulă, îşi reiau numele avut la data încheierii căsătoriei, însă nu este exclusă posibilitatea păstrării numelui comun.

În situaţia încetării căsătoriei, drepturile părinteşti asupra copiilor minori rezultaţi din căsătorie trec asupra soţului rămas în viaţă. În contrapartidă, disoluţia căsătoriei scindează ocrotirea părintească, în sensul că deşi amândoi părinţii păstrează drepturile şi îndatoririle părinteşti, le vor exercita în mod inegal.

Comunitatea de bunuri a soţilor încetează odată cu căsătoria, iar soţul rămas în viată va avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată. La desfacerea căsătoriei are loc împărţeala comunităţii matrimoniale.

La data încetării căsătoriei se stinge obligaţia legală de întreţinere între soţi. În cazul desfacerii căsătoriei, această obligaţie poate supravieţui în relaţia dintre foştii soţi.

04. Care este instanţa competentă în cazul cererii în desfiinţarea căsătoriei? Dar în desfacerea căsătoriei?

Răspuns: Cererea în desfiinţarea căsătoriei este de competenţa de primă instanţă a judecătoriei de la domiciliul pârâtului.

Cea de la desfacerea căsătoriei este soluţionată, ca regulă, de judecătoria de la ultimul domiciliu comun al soţilor.

05. Care sunt modalităţile de desfacere a căsătoriei?

Răspuns: Desfacerea căsătoriei poate fi pronunţată fie la iniţiativa unuia dintre soţi, fie pe temeiul consimţământului ambilor soţi.

06. Care sunt condiţiile cumulative ale desfacerii căsătoriei la iniţiativa unuia dintre soţi?

Răspuns:
a) există motive temeinice de divorţ;
b) motivele temeinice invocate au vătămat grav relaţiile dintre soţi;
c) continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

07. De ce este relevantă stabilirea sau repartizarea culpei în cazul desfacerii căsătoriei la iniţiativa unuia dintre soţi?

Răspuns: Repartizarea culpei este relevantă sub aspectul admisibilităţii cererii de divorţ, precum şi al efectelor desfacerii căsătoriei.

08. Care este consecinţa vinovăţiei soţului asupra partajării bunurilor comune?

Răspuns: Niciuna.

09. Care sunt condiţiile în care desfacerea căsătoriei se poate face prin acordul soţilor?

Răspuns:
a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei;
b) nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.