Întrebări la dreptul familiei (XVI)
01. Enunţaţi cele două prezumţii de paternitate instituite de legiuitor.
Răspuns:
a) prezumţia întemeiată pe faptul concepţiei copilului în timpul căsătoriei, fidelitatea soţiei subînţelegându-se;
b) prezumţia fondată pe faptul naşterii copilului în timpul căsătoriei, pentru că se presupune recunoaşterea tacită de paternitate de către bărbatul care se căsătoreşte cu o femeie gravidă, cunoscând starea în care se găseşte aceasta.
02. În ce constă prezumţia timpului legal al concepţiei? Care este caracterul acestei prezumţii?
Răspuns: Timpul cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii (art. 61 C. fam.). Astfel, prezumţia timpului legal al concepţiei are caracter absolut. Orice tentativă de a dovedi că sarcina mamei a durat mai puţin de 180 de zile sau că a depăşit 300 de zile va fi respinsă ca inadmisibilă.
03. Care sunt cele două ipoteze posibile avute în vedere de prezumţia de paternitate a copilului conceput în timpul căsătoriei?
Răspuns:
a) copilul a fost deopotrivă conceput şi născut în timpul căsătoriei;
b) copilul a fost conceput anterior căsătoriei mamei, dar s-a născut în timpul căsătoriei.
04. În ce constă prezumţia legală de paternitate a copilului conceput în timpul căsătoriei? Care sunt cele două condiţii presupuse de aceasta?
Răspuns: Copilul născut după desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei are ca tată pe fostul soţ al mamei, dacă a fost conceput în timpul căsătoriei şi naşterea a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie (art. 53 alin. (2) C.fam.).
Prezumţia de paternitate a copilului conceput în timpul căsătoriei presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii:
a) copilul a fost zămislit în timpul căsătoriei;
b) la data naşterii mama nu era recăsătorită.
05. Care dintre cele două prezumţii de paternitate are întâietate în raport cu cealaltă?
Răspuns: Spre a preveni un posibil conflict de paternitate în cazul copilului conceput într-o căsătorie şi născut în căsătoria subsecventă a mamei, este preferată prezumţia de paternitate a copilului născut în timpul căsătoriei.
06. Care sunt trăsăturile prezumţiilor de paternitate?
Răspuns: D.p.d.v. al forţei probante, prezumţiile de paternitate fac parte din grupa prezumţiilor legale mixte sau intermediare, deosebindu-se atât de cele absolute, irefragabile, imposibil de combătut, cât şi de cele relative, cu o putere doveditoare vremelnică, până la dovada contrară, permisă prin orice mijloc de probă.
Oricare dintre prezumţiile de paternitate poate fi răsturnată exclusiv în cadrul acţiunii în tăgăduirea paternităţii.
07. Cine poate porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii?
Răspuns: Oricare dintre soţi, precum şi copilul. Acţiunea poate fi continuată de moştenitori.
08. Termenele de prescripţie ale acţiunii în tăgăduirea paternităţii.
Răspuns: Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului. Dacă acţiunea nu a fost introdusă în timpul minorităţii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său.
09. Care este efectul principal al hotărârii irevocabile de admitere a acţiunii în tăgăduirea paternităţii soţului mamei?
Răspuns: Efectul principal este acela că se modifică retroactiv statutul familial al copilului, care devine, în majoritatea cazurilor, din afara căsătoriei, considerat astfel chiar de la data naşterii.
Toate celelalte efecte ataşate hotărârii, referitoare la numele copilului, la domiciliul acestuia, la ocrotirea părintească a copilului, la obligaţia legală de întreţinere faţă de copil, la vocaţia succesorală a acestuia, nu sunt decât consecinţele noului statut, abia consacrat.
Răspuns:
a) prezumţia întemeiată pe faptul concepţiei copilului în timpul căsătoriei, fidelitatea soţiei subînţelegându-se;
b) prezumţia fondată pe faptul naşterii copilului în timpul căsătoriei, pentru că se presupune recunoaşterea tacită de paternitate de către bărbatul care se căsătoreşte cu o femeie gravidă, cunoscând starea în care se găseşte aceasta.
02. În ce constă prezumţia timpului legal al concepţiei? Care este caracterul acestei prezumţii?
Răspuns: Timpul cuprins între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii (art. 61 C. fam.). Astfel, prezumţia timpului legal al concepţiei are caracter absolut. Orice tentativă de a dovedi că sarcina mamei a durat mai puţin de 180 de zile sau că a depăşit 300 de zile va fi respinsă ca inadmisibilă.
03. Care sunt cele două ipoteze posibile avute în vedere de prezumţia de paternitate a copilului conceput în timpul căsătoriei?
Răspuns:
a) copilul a fost deopotrivă conceput şi născut în timpul căsătoriei;
b) copilul a fost conceput anterior căsătoriei mamei, dar s-a născut în timpul căsătoriei.
04. În ce constă prezumţia legală de paternitate a copilului conceput în timpul căsătoriei? Care sunt cele două condiţii presupuse de aceasta?
Răspuns: Copilul născut după desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei are ca tată pe fostul soţ al mamei, dacă a fost conceput în timpul căsătoriei şi naşterea a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie (art. 53 alin. (2) C.fam.).
Prezumţia de paternitate a copilului conceput în timpul căsătoriei presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii:
a) copilul a fost zămislit în timpul căsătoriei;
b) la data naşterii mama nu era recăsătorită.
05. Care dintre cele două prezumţii de paternitate are întâietate în raport cu cealaltă?
Răspuns: Spre a preveni un posibil conflict de paternitate în cazul copilului conceput într-o căsătorie şi născut în căsătoria subsecventă a mamei, este preferată prezumţia de paternitate a copilului născut în timpul căsătoriei.
06. Care sunt trăsăturile prezumţiilor de paternitate?
Răspuns: D.p.d.v. al forţei probante, prezumţiile de paternitate fac parte din grupa prezumţiilor legale mixte sau intermediare, deosebindu-se atât de cele absolute, irefragabile, imposibil de combătut, cât şi de cele relative, cu o putere doveditoare vremelnică, până la dovada contrară, permisă prin orice mijloc de probă.
Oricare dintre prezumţiile de paternitate poate fi răsturnată exclusiv în cadrul acţiunii în tăgăduirea paternităţii.
07. Cine poate porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii?
Răspuns: Oricare dintre soţi, precum şi copilul. Acţiunea poate fi continuată de moştenitori.
08. Termenele de prescripţie ale acţiunii în tăgăduirea paternităţii.
Răspuns: Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului. Dacă acţiunea nu a fost introdusă în timpul minorităţii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său.
09. Care este efectul principal al hotărârii irevocabile de admitere a acţiunii în tăgăduirea paternităţii soţului mamei?
Răspuns: Efectul principal este acela că se modifică retroactiv statutul familial al copilului, care devine, în majoritatea cazurilor, din afara căsătoriei, considerat astfel chiar de la data naşterii.
Toate celelalte efecte ataşate hotărârii, referitoare la numele copilului, la domiciliul acestuia, la ocrotirea părintească a copilului, la obligaţia legală de întreţinere faţă de copil, la vocaţia succesorală a acestuia, nu sunt decât consecinţele noului statut, abia consacrat.
Trimiteți un comentariu